”Piaţa de purici” de la Gara Feroviară

Citeam zilele trecute acest post despre piaţa de vechituri din jurul Gării feroviare, Chişinău. Şi hm, m-a pus un pic pe gânduri. Şi întrebările au început să apară: şi de ce, mă rog, noi nu putem avea piaţă de vechituri? Şi ce dacă vrem oraş european? Oare oraşele europene nu au aşa ceva? Nu? S-o credeţi voi.
Dar să încep cu un pic de istorie.
Eu ştiam că doar prin ţările sărace sunt astfel de locuri. Locuri unde sărmanii oameni îşi vând bunurile. Dar… mi s-a spulberat această idee în 2008 când, fiind în Japonia la studii, nişte colegi îmi zic: Hai să mergem la Flea market. M-am uitat sceptic la ei. Zic OK, market ştiu ce e aia, da iată flea? Nu stăteam foarte bine cu engleza (nu că acum aş sta :roll:), şi am căutat în dicţionar: flea (eng.) – purice. Zic o mamă dragă, ce piaţă o mai fi şi asta??? Dar scriind alături şi market văd că nenea Goagăl traduce: piaţă de vechituri. M-a pus şi mai mult pe gânduri. Ce, eu acasă nu am piaţă de vechituri? Dar… am mers. Din curiozitate. Să văd: e diferit de ce e la noi, cum e, ce se vinde, la ce preţuri, etc.
Am rămas uimită. Deosebire mare nu este. Doar că… este loc amenajat special pentru asta. Se organizează cam în fiecare weekend dar în locuri diferite din oraş. Uneori în vreo curte mai mare, alteori pe un stadion, ba chiar şi în afara oraşului câteodată (cum ar fi piaţa auto de la Pruncu, unde se vinde şi tehnică de uz casnic adusă din Ioropa 😀 ). Nu ştiu şi dacă se plăteşte o taxă. Nu am putut să aflu. Vânzătorii (nu toţi) cunosc engleza de bază. Sun şi băbuţe, sunt şi tineri, sunt şi lucruri vechi, sunt şi lucruri noi. Sunt şi tarabe ambulante cu mâncare şi băutură (nealcoolică).
Ce se întâmplă în Europa? Păi ce, ei nu-s oameni? Eu nu vând, nu au vechituri? Desigur că au. Iarăşi Google mi-a venit în ajutor. Am găsit aici şi istoria, şi explicaţia, dar şi poze.
Şi acum la Chişinău: tot ce avem nevoie este un loc. Şi avem locuri în păragină, locuri fiind patrimoniul sau al primăriei sau al Guvernului, care pot fi utilizate pentru acest fel de activităţi. Ştiu că s-a  făcut şi la noi un Yard Sale, civilizat, loc amenajat, şi toate alea. Doar că mulţi au spus că de fapt, preţurile-s cam măricele. Şi nu are iz de piaţă de vechituri, ci de o piaţă mai selectă. Aşa o fi sau nu, nu ştiu. Între timp iată ce se face pe lângă Gara feroviară din Chişinău.
Advertisements

Doi se bat iar noi pierdem

“Vom putea urca în Turnul de apă” -aşa este denumirea unui articol în care cineva se lăuda că “iată ce facem pentru voi, dragi locuitori ai Chişinăului“. Numai că, citind atent acest articol vedem două declaraţii, ce se cam bat cap de cap:

Apoi, vine primarul nostru drag şi spune:

Nu am putut să merg de ziua oraşului, dar a mers o prietenă. Pe la orele 16, la 14 octombrie – când ar fi trebuit să fie deschis muzeul – a pupat uşa. Am mers şi eu deja duminică, 16 octombrie, pe la orele 15, tras de uşă – nimic. Încuiat, pustiu în jur. Deci, Dle primar, iarăşi vorbe, promisiuni şi pokazuhă pe la televizor? Ori de data aceasta doi se bat şi noi pierdem?

În reportajul de mai jos, în ultimile secunde se anunţă când muzeul va fi deschis şi va putea fi vizitat. Deci unde e cultura noastră? Chiar mă bucurasem mult când am citit ştirea, având în vedere că oraşul nostru nu prea are obiecte cultural atractive. În special, un loc de unde poţi privi oraşul de sus ca-n palmă în afară de acoperişurile blocurilor de locuit ori faimoasa terasă (ştim noi care) .

Domnule primar, vă rog, demisia!

dimineaţa, ora 7.30

nu am de făcut mult până la serviciu

uneori doar 20 de minute (cu troleibuzul)

locuiesc la Buicani şi trebuie să ajung doar la staţia Ştefan cel Mare

iau troleibuzul 22, una dintre cele mai aglomerate unităţi de transport din oraş. ba chiar avem şi troleibuze noi 🙄

cu maxi-taxi nu am şanse să ajung, ori dacă şi am, stau  într-un picior, ori cu fundul o bucată de corp scos pe geam ori pe volan

dacă ar fi după mine, aş scoate din uz toate maşinile astea care la noi se numesc rutiere

ce fel de capitală europeană cu aşa autoturisme, cu aşa soferi needucaţi şi cu aşa atitudine? pfoaaa, mi-e silă

şi astfel ar rămâne doar troleibuzele şi autobuzele

care… dacă s-ar face un pic de ordine, reguli stricte, program respectat, ar reuşi să deservească locuitorii capitalei

dar nu, că nu e totul atât de simplu

cum spuneam mai sus, vin de la Buicani şi merg circa 10 staţii, nu am numărat niciodată

dar este o staţie, un loc, unde în fiecare dimineaţă înainte de a ajunge, corpul şi mintea mea se încreţesc, mă irită ceva şi până azi nu înţelegeam ce

staţia Universitatea Tehnică, vis-a-vis de fostul Centru de modă

ei acolo, dimineaţa, când oamenii normali dar şi adormiţii ca mine se grăbesc la serviciu, şoferul coboară, merge încet, la voie, agale (nu mai am cuvinte să descriu lejeritatea cu care păşeşte) până la dispecerat (sau ce-o mai fi acolo), prezintă foaia de parcurs (aşa cred eu), mai glumeşte cu doamna de acolo, după care, cu aceeaşi lejeritate vine, se aşează frumuşel, închide uşile şi apoi pornim, fără a observa privirile răutăcioase ale pasagerilor

tot acest ritual durează exact 7 minute (atât a durat azi dimineaţă, când mi-am ieşit din ţâţâni)

ei cum se poate ca, fiind în anul 2011 să se mai practice aşa ceva? ce fel de capitală europeană, dom’le primar, când încă suntem precum eram prin 1980 la acest capitol? 4 ani nu au fost oare de-ajuns pentru a face ordine? nu spun că e responsabilitatea dumitale, dar dacă ai avea coaie coloană vertebrală, ai putea face un pic de ordine aici. dar nu le o ai

ai ai ai, nu eşti un bun manager. sorry, dar asta este. poate şi eşti bărbat deştept, dar transportul public din Chişinău sucks lasă de dorit

Nota bene:

eu nu am nimic personal împotriva lui Chirtoacă

eu nu am nimic împotriva transportului public

eu doar vreau să ajung dimineaţa la serviciu cu aşa stare emoţională şi fizică cum am ieşit din casă