Istoria vieţii noastre în 6 imagini

 

Advertisements

Începutul sfârşitului?

Mulţi din noi nu credem în sfârşitul lumii. Mulţi însă, chiar dacă nu cred, undeva într-un colţ de suflet parcă spun că vine 2012 şi până atunci trebuie de făurit multe lucruri, că mai apoi…mai apoi cine ştie? Cu ei nu te pui. Ei? Care ei, cine-s ei, acei care vor duce acest sfârşit?

Am făcut aici un sondaj. Şi din 105 de respondenţi, 41 m-au întrebat ce m-a apucat, şi doar 18 cred că omenirea va fi nimicită de războaie, revoluţii  şi alte invenţii ale omului. Şi, ce m-a bucurat a fost că zero din ei mai cred în profeţiile de genul Dumnezeu s-a supărat pe noi şi va aduce sfârşitul lumii. Numai Noe şi arca sa nu ştim dacă va mai exista.

De la începutul anului 2011 numai câte nu s-au îmtâplat: revolta din Libia transformată în război, calamităţi naturale extraordinare fără precedent – cutremur şi tsunami în Japonia soldat cu mii de morţi şi tot mapamondul speriat de un dezastru nuclear, revolte în ţările Orientului Mijlociu (Yemen, Siria, etc.), revoltele din Londra, atacuri teroriste, mai nou prinderea lui Bin Laden – cine crede în aşa poveşti 🙄 ,  atacul din Norvegia, şi multe multe altele.

O statistică arată că de la începutul acestui an, conflictele politice din Africa de Nord au adus la frontierele UE peste 25 000 de imigranţi ilegali iar Italia şi Malta sunt în mod deosebit afectate de acest val migrator. Oare ce o fi însemnând asta? Europa e invadată?

Dar profeţiile Maya? Nu, nu am uitat de ele. Dar, de curând s-ar fi aflat că nici acestea, de fapt, nu prevestesc sfârşitul lumii, ci doar încheierea unui întreg ciclu. Deci, nu ne este dat să vedem noi sfârşitul. Deşi… este un imbold bun de a trăi viaţa mai intens, la maxim.

Însă după numeroase profeţii despre apocalipsă, care deja au devenit tradiţie, nu ne rămâne decât să proclamăm sfârşitul lumii sărbătoare naţională şi s-o sărbătorim în fiecare an.

Voi ce ziceţi?

Memorii din Japonia: despre moarte şi ritualuri

Da, Japonia e o țară stranie. Stranie pentru că e diferită de ceea ce pentru noi pare a fi normal. Iar pentru ei e straniu ceea noi spunem ca e evident ca lumina zilei. Dar totuși, omul fiind animalul cel mai ușor dresabil, se obișnuiește cu toate. Aproape cu toate.

Însă, ceea ce mi se pare dificil pentru un străin a fi înțeles și obișnuit este cu felul în care japonezii reacționează când le spui că a decedat cineva drag ție. Reacția noastră, de obicei e știută – condoleanțe, seriozitate, uneori faci o față de parcă a decedat cineva apropiat chiar ție. Japonezii din contră – zâmbesc destul de deschis. Da da, zâmbesc – și explicația e uluitoare: de ce să mai stăm triști sau să întristăm și mai mult persoana amărâtă, de ce să-i acutizăm suferința și așa destul de mare.

Funeraliile la fel sunt foarte stranii și incomode pentru cineva de altă religie – de exemplu creștin, fiind total contraindicat persoanelor sensibile: fiți pregătiți pentru ceva aproape șocant și foarte foarte neobișnuit. Corpul de obicei este ars. Ei, până aici nimic deosebit. Dar atenție! Se numeşte o persoană apropiată defunctului responsabilă de acest ritual. Rudele, prietenii apropiaţi asistă. Persoana care se ocupă de acest proces anunță rudele, prietenii și apropiații că trebuie să aștepte 2 ore, sau chiar 3, dacă decedatul a fost obez cumva. Ce așteptăm? Ce legătură are obezitatea noastră lumească sau descărnarea?

Dar așteptați.

Dar așteptăm.

Mai târziu un pic, apare un nou sicriu în care se află un chelet mic, alb imaculat. E surprinzător de mișcător în goliciunea sa și nevinovat, dacă să dăm la o parte toate prejudecățile euro-centrice și cultural-psihologice nefolositoare.

Și ce? Curățel, nevinovat! 🙄 ar spune unii japonezi. Nu însă şi noi. Dar asta nu e tot. După ce a fost adus scheletul răposatului, rudele primesc un ciocănel argintiu și, pe rând fiecare din ei va bate câte un pic până vor diviza scheletul în mici osișoare, care și așa sunt firave după ce au fost supuse unei temperaturi foarte înalte în timpul arderii. Ultimul se bate și divizează craniul și vertebrele cervicale. Apoi, cu ajutorul bețișoarelor ușoare și lungi, care sunt folosite pentru prepararea cărnii la grătar de către japonezi, vor fi repartizate osișoarele fiecărui din rude în câte un vas mic, ce vor fi luate acasă. Nu știu care e atmosfera în așa momente, căci mi-a fost rușine să întreb, dar tind să cred că e liniște totală. Sau poate e vreo melodie auzită pe fundal? Cum sunt fețele rudelor? La fel zâmbitoare? Părerea mea e că liniștea e întreruptă doar de respirație și miros.

La fel, nu știu, oare se spune ceva de persoana care face acest ritual, precum la noi spune preotul câteva cuvinte în memoria răposatului? Mai știu că această procedură durează ore întregi, fiecare având destulă răbdare pentru a-i veni rândul la dezmembrarea persoanei care acum câteva ore parcă era vie.

Japonezii mai cred că sufletul răposatului este printre cei vii o perioadă și mereu încearcă să intre în contact cu cei apropiați. Dar nimeni nu poate să vadă, să simtă, sau audă încercările zădarnice ale sufletului. Nimeni.

Şi mă întrebam: oare câţi din noi am avea curajul să asistăm, darămite participăm la aşa ritual?

Eu? Eu nu. Pardon, mă abţin.

De ce despre moarte şi ritualuri? Pentru că luna asta mi-am propus despre asta să scriu. Şi nu numai.

Cum se comportă zodiile în moarte clinică

Luna August vreau s-o dedic unui fenomen inevitabil: moartea. Mai cu umor, mai serios, despre asta voi scrie aici. Și am să încep cu o notă de umor, nu vreau să vă sperii chiar de la început. Nu nu, nu mă gândesc să mor, nu mă pregătesc, doar e ceva ce, eu cred, face parte din viața fiecăruia din noi.

Berbec:” Cine-i seful aici? Vreau sa-l vad pe Zeul Suprem acum! Sunt mort? Zau, nu am crezut ca mi se poate intampla chiar mie!! De unde pot sa fac rost de un palat de cristal luminat ca ala??”

Taur: Parasindu-si corpul, Taurul realizeaza ca nu mai are stomac si se intoarce instantaneu in corp, fara sa vada tunele, lumini sau entitati ceresti, ceea ce il face sceptic pentru tot restul vietii.

Gemeni: Ideea de baza in cazul Gemenilor nu este experienta in sine, ci felul in care o pot infrumuseta atunci cand o povestesc ( sau o scriu). De vreme ce Gemenii se simt bine in orice lume, mai putin intr-una fara telefoane, internet sau alte mijloace de comunicare, se intorc in corp destul de repede – iar gura are tendinta de a functiona inaintea restului corpului.

Rac: Racii traiesc cam 125 ani si, in general, nu au de-a face cu moartea aparenta. In schimb, din cand in cand, se pot apropia de ceea ce restul numesc “viata”, atunci cand isi fac curaj sa iasa din casa pentru cumparaturi.

Leu: “Nuuuuuuuuuuuu….NU am murit! Nu, nu nu!! Cine-s aia in alb? Ce naiba canta acolo..? Suna complet aiurea. Eu pot sa cant mai bine! Unde e dirijorul? Vreau un microfon acum! Si nu ma deranjati, decat daca e vorba de un impresar important!”

Fecioara: Dupa 60 ore de munca in continuu, Fecioara pica franta si paraseste corpul, ajungand intr-un tunel de lumina ce straluceste de curatenie.. insa, in curand, incepe sa se ingrijoreze la gandul ca cei dragi au ramas singuri si fara ajutorul ei, asa ca revine in corp instantaneu, se ridica, spune ca e ok si se uita la ceas pentru a vedea daca nu cumva e in intarziere.

Balanta: In corp, in afara corpului, in corp..in cele din urma spiritul se hotaraste sa iasa…Balanta vede un tunel la capatul caruia se afla o fiinta luminoasa. ” Sa fie Isus? Stai asa…poate e Kwan Yin. Hainele alea sunt stilul ei”. Nereusind sa se hotarasca daca sa traverseze tunelul (ce ar fi moartea daca nu ai cu cine sa o imparti??), Balanta se trezeste inapoi in corp din greseala, iar primul gand este sa deschida o agentie matrimoniala pentru suflete.

Scorpion: De vreme ce majoritatea Scorpionilor au 9 vieti, acestia sunt tentati sa experimenteze multe feluri de moarte aparenta ( uneori provocata de ei insisi). Cand se despart de corp, o foarte mica parte din ei traverseaza tunelul de lumina fara a intalni o fiinta astrala cu care sa faca sex. Intrebati pe cine ar dori sa intalneasca la celalalt capat – 75% vor numi vampirul preferat, iar Meduza este urmatoarea optiune.

Sagetator: Parasindu-si corpul, Sagetatorul nu se poate abtine sa nu rada de felul stupid in care a facut-o. Dupa ce reuseste intr-un fel complet aiuristic sa strapunga tunelul de lumina, refuza sa se intoarca in corpul pe care a incercat sa il abandoneze atata timp, printr-o serie de accidente datorate neindemanarii proverbiale. Deoarece este foarte curios daca religiile “organizate” sunt valide, profita de ocazie pentru a invata cateva lucruri esentiale…pana cand, satule, entitatile astrale, il trimit inapoi in corp, pentru cat mai mult timp posibil.

Capricorn: Capricornului ii ia ceva timp sa realizeze ca a murit, mai ales ca pe lumea celalalta sunt locuri speciale, amenajate ca niste birouri, in care sunt instalati Capricornii. Un domn batran si distins le inmaneaza un manual numit” Cum sa reusesti in afacerile astrale”, un exemplar de “evaluarea muncii” ( pentru profani- evaluarea faptelor bune si rele din timpul vietii) si o nota roz (reinviere). Capricornii se intorc destul de repede in corp, nefiind capabili sa indure existenta non-fizica.

Varsator: Varsatorul ajunge in Rai, vede ca nu este condus prin consens si se duce in Iad, unde macar e anarhie si regulile sunt facute pentru a fi incalcate. Intr-un mod ironic, experienta Varsatorului e destul de traditionala- Dumnezeu- Tatal, Sf. Petru, coruri de ingeri, etc, deci un alt motiv pentru a opta pentru Iad. O data ajuns acolo, il enerveaza la culme pe Satan & Co. cu ideile lor de reforme, asa ca este trimis de urgenta inapoi in corp.

Pesti: Dintr-un motiv sau altul, Pestii nu prea observa moartea aparenta. In schimb, intr-o zi de munca normala, multi Pesti spun ca vad fiinte cu figuri suferinde care le spun intr-un mod calm sa se intoarca in corp.