Nu vă fie frică, e doar vineri 13!

Se crede că această zi de 13, numită şi ”ziua diavolului” aduce ghinion. Numărul 13 în sine este plin de misticism. Este un simbol al morţii dar şi în acelaşi timp al nemuririi, renaşterii. În principiu, principala forţă malefică în combinaţia de Vineri 13 o are anume numărul 13, iar ziua de vineri amplifică acest număr prin misticism şi mai mult. D-apoi că azi e vineri, Vinerea Patimilor (cine are puţine cunoştinţe de ortodoxie, înţelege) ?

Caragiale ne spune, în “Căldură mare”, că “Domnu’ nu a vrut să puie numărul 13 la casă, a zis că e fatal”. Unii nu acceptă să lucreze în această zi, alţii nu ies deloc în oraş, iar alţii refuză să aibă nunta pe 13.

Oamenii sunt predispuţi să aibă accidente sau să se îmbolnăvească la această dată, pentru că autosugestia le schimbă comportamentul. Anxietatea din ziua de vineri 13 îi determină să fie neîndemânatici, astfel încât ghinionul de a vărsa cafeaua nu este decât o profeţie despre 13, care se autoîmplineşte !

  1. Biblia: Există mai multe versiuni, care oferă o bază pentru a da sens numărului 13 – unul dintre ele fiind că în ziua de vineri 13, Adam şi Eva au gustat din fructul interzis, la iniţiativa Şarpelui. Conform altei versiuni, în aceeaşi zi Cain l-a ucis pe Abel. Explicaţia cea maipopulară din superstiţie o dă Biblia, unde se povesteşte tot despre 13 prezenţe la Cina cea de Taină, Iisus şi cei 12 apostoli. Vinerea este considerată a fi o zi nefastă pentru că a fost ziua în care a fost răstignit Mântuitorul.
  2. Când Ţara Sfântă a fost pierdută, iar templierii au suferit înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existenţa ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile iniţiatice secrete ale lor au creat neîncredere, iar regele Filip al IV-lea al Franţei, puternic îndatorat ordinului, a început să facă presiuni asupra papei Clement al V-lea. Vineri, 13 octombrie 1307, regele Filip a arestat majoritatea membrilor Ordinului, inclusiv Marele Maestru Jacques de Molay, şi, după ce le-a obţinut mărturisirile prin tortură, i-a ars pe rug. În 1312, papa Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu forţa întregul ordin. Dispariţia bruscă a unei părţi importante din societatea europeană a acelor timpuri a dat naştere la speculaţii şi legende, care trezesc şi astăzi interes.
  3. Apollo 13 a fost a treia misiune umană a NASA dezvoltată cu intenția de a coborî pe Lună. Pe parcursul misiunii, însă, probleme tehnice au forțat echipajul să renunțe la aselenizare. Lansarea a avut loc la 11.04.1970 (suma cifrelor fiind 13) la ora 13:13 CST. În drum spre Lună, rezervorul de oxigen numărul doi, unul din cele două rezervoare ale modulului de serviciu, a explodat.
  4. În Anglia oamenii încă sunt de părere că, ieşirea în mare în ziua de vineri 13, este de neconceput şi trebuie să fie amânata sub orice pretext. La sfârşitul sec. al XVIII-lea această superstiţie s-a răspândit atât de mult încât guvernul britanic a decis să dovedească absurditatea semnelor. A construit un vas numit “Vineri”, a ieşti în mare vineri pe data de 13 şi ironia e că: echipa împreună cu vasul au dispărut.
  5. În Marea Britanie în afară de marinari, de vineri 13 se mai tem şi chirurgii. Unii dintre ei anulează operaţiile care le-au avut programate în ziua respectivă. Medicii britanici cred că riscul de eşec în ziua de vineri 13 creşte până la 50%.
  6. În SUA se tem nu numai de vineri 13 ci şi de cifra 13. Astfel, aproape 80% dintre clădirile mari nu au etajul 13. Şi în spitale şi hoteluri de multe ori nu au camera 13.
  7. Frica de numărul 13 se numeşte “triskaidekafobie”, iar teama de vineri 13 – “paraskevidekatriafobie”. Ghinionul numărului 13 este o tradiţie tipic americană. Unii o încadrează pompos la “legende urbane”. Americanii nu numerotează întotdeauna al treisprezecelea etaj, iar multor străzi le lipseşte casa de la numărul 13.
  8. Oamenii din Franţa care cred în asta sunt într-atât de naivi întrucât pot invita şi al 14-lea oaspete doar ca să nu fie 13. Odată Mark Twain a fost al 13-lea invitat. Un prieten la sfătuit să nu meargă, dar s-a dus. Mai târziu Twain a povestit cum o fost petrecerea: “Nu am avut nici un noroc. Mâncarea a fost calculată doar pentru 12 persoane.”
  9. Data de 13 suferă de faptul că urmează imediat după 12, care este considerat numai ideal pentru 12 luni ale anului, 12 semne ale zodiacului, 12 zei ale Olimpului, 12 fapte eroice ale lui Hercule, 12 apostoli ale lui Hristos şi 12 zile de Crăciun pentru a dovedi asta.
  10. A fost estimat că, într-adevăr ghinion ar putea avea în acea zi oamenii de afaceri şi doar din cauza superstiţiilor obişnuite. Astfel, în ziua de vineri 13 afacerile mari ale lumii pierd aproximativ 900 mil. de dolari deoarece lucrătorii refuza să muncească sau unii oameni să zboare cu avionul.
  11. La vechii mayaşi, dimpotrivă, numărul 13 este considerat sacru şi de foarte bun augur. În China, numărul 13 este de asemenea considerat că aduce noroc. Conform calendarului vechi, în China în loc de 12 luni au fost 13.
  12. În Anglia vineri 13 este deseori numit “duzina brutarului”. În Evul Mediu, brutarii, temându-se de sancţiunile severe care erau pe acele timpuri pentru minţirea clientului (se tăia mâna), de obicei adăugau o unitate suplimentară la duzina vândută, ca nu întâmplător venitul să iasă în favoarea lor.
  13. Data de 13 cade vineri, mai des decât pe orice altă zi a săptămânii. Calendarul Gregorian se repetă la fiecare 400 de ani. Deci cel mai mare număr de vineri cad pe data de 13 – doar 688.

Acestea fiind câte ceva din istorie, câte ceva din viaţa de zi cu zi, mi se par mai rezonabile. Dar, navigând pe net, am dat peste nişte superstiţii care m-au îngrozit. Vă imaginaţi dacă citeşte cineva care chiar crede în aşa ceva (şi vă asigur, din ăştia sunt) ?

 13 suprerstiţii despre vineri 13:

  1. Dacă un copil să naşte într-o zi de vineri 13, nu va avea noroc niciodată.
  2. Un om născut într-o zi de vineri 13 va muri tânăr.
  3. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va avea mereu ghinion, dar o parte din această nefericire va fi înlăturată dacă ziua naşterii lui va fi tăinuită.
  4. Un copil născut într-o zi de vineri 13 nu va avea noroc decât după ce toţi cei care îi ştiu adevărata dată a naşterii vor muri.
  5. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va trebui să poarte cu el un picior de iepure de la un iepure ucis la miezul nopţii de un fermier saşiu. Dacă copilul va pierde piciorul de iepure, va muri.
  6. Dacă o femeie îşi serbează ziua într-o zi de vineri 13, în mai puţin de un an se va căsători şi va avea un copil.
  7. Este de rău augur să te căsătoreşti într-o zi de vineri 13.
  8. Dacă un cortegiu funerar taie calea unui om într-o zi de vineri 13, atunci persoana în cauză va fi condamnată la moarte.
  9. Cine iese din casă în noaptea de vineri 13 va avea convulsii.
  10. Dacă 13 persoane stau la o masă pe data de vineri 13, una dintre ele se va îmbolnăvi grav.
  11. Nu purta negru în ziua de vineri 13, sau în scurt timp vei purta doliu.
  12. Nu te tunde în ziua de vineri 13, sau cineva din familia ta va muri.
  13. Nu te muta în casă nouă într-o zi de vineri 13, vei avea ghinion.

În ciuda acestor dovezi, psihologii spun ca oamenii se programează insisi pe dânşii pentru evenimente cu ghinion sau de teama lor faţă de “vinerea cea neagră”. Dar în acelaşi timp a fost şi demonstrat că “negativul este atras”, adică ce gândeşti aceea şi se va întâmpla. Prin urmare experţii recomandă o atitudine pozitivă şi să-si trăiască vieţile sale, indiferent de semne şi ghinion.

Misoginism ”a la Sun Communications”

Cine n-a văzut până acum spotul publicitar al celor de la Sun Communications cu testarea fiicei pe 2 luni? Eu, cea care nu prea privesc televizorul,  doar foarte rar, nu am putut să trec cu vederea şi auzul aşa ceva. Ei (cei de la Sun) numesc asta ”ofertă inedită”. Eu o numesc ”sclavie modernă”.  Nu pledez pentru feminism, emancipare sau alte termene folosite în acest secol dar neînţelese de mulţi. Eu pledez pentru stimă, respect, unele drepturi. De mult timp, foarte mult, femeii i s-a recunoscut dreptul de a fi şi ea ”om”, nu doar un obiect. Nu doar ”cea care spală, calcă şi naşte copii”.

Unde este şi ce face CCA în acest caz? Aloooo!!! Acolo nu sunt şi femei? Ele nu au văzut spotul ăsta? Sau pe ele nu le-a afectat pentru că trăiesc ”într-o ţară democratică şi fiecare are dreptul să facă ce vrea” ?

Dacă ar fi acest spot în SUA emis la televiziuni, de mult era să fie scandal. Big big scandal, cum spun ei. O, dar stop! Sun Communication e companie moldo-americană. Aha deci, la ei nu ar îndrăzni, aici – da. Pentru că se poate, iar drăguţii de noi (cetăţenii, Guvernul) acceptăm orice rahat.

Las’că-i bine, merge şi aşa. Oricum sunt destui care mai văd în femeie un obiect pe care poţi să-l testezi două luni după care să-l arunci sau să-l achiziţionezi. Dar nu, eu nu cred aşa.

Mai era un spot publicitar prin oraş, anti-trafic de fiinţe umane care sărea în ochi spunându-ne: ”Tu nu eşti marfă” . Ăsta ne spune că suntem.

Mi-am amintit şi de o expresie la temă, destul de misogină ”Mergeau pe drum un om şi două femei”. Cine poate – să râdă, eu nu prea pot. Pentru că femeile-s tot oameni.

Japonia… show must go on

Cu 2 zile în urmă s-a făcut un an de când a avut loc marele cutremur din regiunea Tohoku, Japonia. Câţiva prieteni şi oameni dragi m-au întrebat de ce nu am scris nimic cu această ocazie. Nu am scris pentru că am vrut să păstrez tăcere. Tăcere şi atât.

Pentru compasiune. Pentru că mai sunt alături de Japonia zi de zi.

Şi iubesc acea ţară. O iubesc pentru tot ce a făcut pentru mine. Dar mai ales, pentru ce am învăţat acolo, ce am învăţat de la oameni.

Pentru că m-am convins că există soluţie la orice problemă şi ieşire din orice situaţieŞi… show must go on 🙂

Pentru că bucuriile, chiar şi cele mai mici, fac viaţa frumoasă. Pentru că merită să ne bucurăm de ele. Pentru că trebuie să trăim azi, fără a aştepta ziua de mâine să fim fericiţi.

Mai jos este un clipuleţ în care vedem cum japonezii se bucură de inaugurarea unei noi linii de tren accelerat.

Vreau şi la noi aşa ceva.

Ori… cum zicea cineva – când cresc mare, vreau să fiu japonez 🙄

Sfântul Valentin sau zombare?

Eu nu sărbătoresc această zi. Din diverse motive. Dar cel mai mult pentru că e o zi plină de fals. O zi când oamenii dacă nu spun cuvinte de iubire (dacă simt asta sau nu – nimeni nu se întreabă), nu sunt normali. Pentru că este o zi comercială. Pentru că aşa trebuie. Pentru că nu-mi plac sărbătorile împrumutate, mai ales de la americani. Pentru că dragostea nu e ceva ce se arată doar azi, pentru că dragostea nu se arată, ea se simte. Iar cel da alături o simte dacă e dragoste. Pentru că eu pot primi flori, pot oferi şi primi cadouri fără ocazii, doar pentru că cineva vrea să-i fiu alături. Pentru că pot mulţumi persoanei iubite în orice altă zi, nu când spun calendarele.

Şi ce modă a mai apărut la noi că prietenii, colegii, vecinii se felicită între ei cu această zi sau ocazie?

Ohhh, dar cum se laudă între ele fetele cu cadourile primite. Şi dacă vreo una alde mine spune că nu a primit nimic, vrei – nu vrei, te simţi nije plintusa.

Nu sunt împotrivă acestă zi să fie sărbătorită de alţii, dar măcar faceţi în aşa fel să fie veridic. Avem o ţară democrată şi fiecare face ce vrea. Ei, atunci am şi eu dreptul să refuz acest bullshit obicei băgat pe gât.

Mai jos am un video, trimis de un om bun care cred că va saluta acest post 🙂

Scuze celor ce nu înţeleg limba rusă.

Medicina de rahat din Moldova

Da, medicina din Moldova e de rahat. Şi în rahat. De mult timp. De când medicii nu ai nicio frică de lege. De când a omorî un om, sau chiar un copil, nu e ceva atât de groaznic. Ei padumaeş, cu unul mai mult sau mai puţin.

Dar nu e chiar aşa. Deloc chiar.

Priveam zilele trecute, cu înfrigurare şi un nod în gât,  cum aceşti “profesionişti” au omorât un copil. UN COPIL!!!

Nu credeam că voi scrie despre asta, dar nu pot. Pentru că din cauza a aceloraşi medici era să-mi pierd fratele. În 2002, maică-mea s-a adresat la medici (tot după ce a primit acest sfat de la un alt medic) să-i facă operaţie fiului său, care avea doar 12 ani. O operaţie simplă, pentru că septul nasului era un pic cârn şi dădea mici complicaţii.

Era o zi de marţi. La fel i-au spus că operaţia durează maxim o oră. Însă… peste ceva timp a fost anunţată că nu-l pot trezi din anestezie. Şi apoi a urmat un lanţ de promisiuni că totul va fi OK. Aha, sigur OOOOKKKK. Au dustrus copilul. Era precum o legumă. Paralizat. Nu mişca, nu vorbea, nu mânca. Nimic absolut. Şi asta a durat circa 2 luni, când a început a-şi reveni.

Apoi perioada de reabilitare a fost un calvar. Se chinuia copilul, se chinuia mama. Deşi eram toţi optimişti, în adâncul sufletului toţi  aveam o frică nespusă: nimic nu se va schimba. Dar, cu timpul, totul a revenit la normal. Consecinţele însă nu s-au lăsat aşteptate.

Dar… cine-i va întoarce mamei mele nopţile nedormite? Şi părul cărunt? De ce atât de tânără şi deja are păr cărunt şi riduri? Şi lacrimile? Şi durerile? Dar pentru frate-mio? Sănătatea lui mai e ce a fost? Cu siguranţă nu.

Nu ne-am adresat în instanţă. Pentru că atunci când îţi vezi copilul distrus, numai să te cari în instanţă nu ai chef. Şi apoi, legislaţia nu prevede mare lucru în acest domeniu. Deci, cam fără rost.

De ce aceşti medici nu fac o probă înainte de a injecta anestezia? Ori pentru ei asta e funny?

Şi nemaivorbind că în aceeşi secţie au murit doi copii anterior.

De cine naiba se tem aceşti medici? Asta e menirea lor? Asta au spus când dădeau jurământul? Jurăm să omorâm? Asta aţi spus, nenorociţilor?