Doi se bat iar noi pierdem

“Vom putea urca în Turnul de apă” -aşa este denumirea unui articol în care cineva se lăuda că “iată ce facem pentru voi, dragi locuitori ai Chişinăului“. Numai că, citind atent acest articol vedem două declaraţii, ce se cam bat cap de cap:

Apoi, vine primarul nostru drag şi spune:

Nu am putut să merg de ziua oraşului, dar a mers o prietenă. Pe la orele 16, la 14 octombrie – când ar fi trebuit să fie deschis muzeul – a pupat uşa. Am mers şi eu deja duminică, 16 octombrie, pe la orele 15, tras de uşă – nimic. Încuiat, pustiu în jur. Deci, Dle primar, iarăşi vorbe, promisiuni şi pokazuhă pe la televizor? Ori de data aceasta doi se bat şi noi pierdem?

În reportajul de mai jos, în ultimile secunde se anunţă când muzeul va fi deschis şi va putea fi vizitat. Deci unde e cultura noastră? Chiar mă bucurasem mult când am citit ştirea, având în vedere că oraşul nostru nu prea are obiecte cultural atractive. În special, un loc de unde poţi privi oraşul de sus ca-n palmă în afară de acoperişurile blocurilor de locuit ori faimoasa terasă (ştim noi care) .

Ceai cu parfum de istorie

În acest weekend, în multe ţări se desfăşoară Noaptea Muzeelor. Cum Republica Moldova încearcă să fie în rând cu lumea, în Chişinău la fel a fost organizată Noaptea Muzeelor Europene. La început mi s-a părut ceva plictisitor, întrebandu-mă cu ce oare poate reuşi să impresioneze un muzeu. Cel mai curios era pentru mine dacă oare vor fi “musafiri”. Se pare că nu a trebuit mult moldoveanul rugat să vină la eveniment, ceea ce mă bucură. Plus la toate, în Chişinău tot astăzi a fost sărbătorită Ziua Europei. Deci, nu s-a dus lipsă de curioşi (a se citi vizitatori) la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.

Nu ştiusem că şi anul trecut a fost ceva asemănător. Cred că nu a fost suficient mediatizat evenimentul. Anul ăsta, însă, se simţea în aer o atmosferă de sărbătoare plină de curiozitate. Domniţe şi cavaleri îmbrăcaţi în straie de epocă ne bucurau ochii. Melodii frumoase cântate la pian ne mângâiau urechile. La fiecare oră aveai ceva să urmăreşti: demonstraţie de scrimă, muzică, dans, defilarea făclierilor, lupte cavalereşti cu spada în armură de epocă. Iar cel mai mult m-a impresionat Colţul însetatului: locul unde puteai servi tradiţionalul ceai cu parfum de istorie. Un ceai delicios, cu aromă îmbietoare, şi un gust nemaipomenit. Am întrebat ce fel de ceai e şi dacă poate fi cumpărat în Chişinău. Ni s-a spus că e un ceai preparat din ierburi speciale, şi nu se vinde. Păcat 😦 chiar mi-a plăcut.

Nu ştiu dacă e adevărat, dar cineva mi-a spus că de fapt mai multe muzee din Chişinău au participat la Noaptea Muzeelor Europene. Chiar dacă a fost aşa, nu s-a ştiut. Trebuia mai multă publicitate. Iar dacă nu a fost, atunci ar fi o sugestie la anul să fie :).

Ce m-a mai surprins: la eveniment au participat nu numai chişinăuienii. Am văzut autocare venite din raioane, chiar de departe, asta însemnând că totuşi evenimentului i s-a dat importanţă.

Am

venit acasă mulţumită şi bucuroasă că şi la noi se pune accentul pe cultură. Începutul îmi place. Bravo organizatorilor 😉 şi mulţumesc.

Continue reading