Ce este prietenia

 “A friend is a substitute to kill your time with only when you’re single.”

(from Karei’s “the Devil’s Dictionary”)

Mă tot bântuie deseori întrebarea ce e aia prietenia. Vremurile s-au schimbat, competiţia şi supraveţuirea sunt ceea ce vedem în ochii fiecăruia din noi. Goana după bani, interese, putere, şi alte valori deseori pune în umbră sentimentul ăsta numit prietenie.

Mai nou, am auzit că prietenia e bazată pe interese. Iar interesele pot lua diverse forme: materiale, necesităţi morale, profesionale, etc. Însă dicţionarul pomeneşte de interese doar în ultima definiţie când e vorba de prietenie:

PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune.

Şi tot căutând prin experienţe, analizând, am dedus câteva idei.

  • sunt prieteni care apar atunci când îţi este greu în viaţă. şi când durerea a trecut, nu mai ai nevoie de ei. şi-i arunci. sau dispar ei, precum un înger păzitor.
  • sunt prieteni care, oricât nu ar trece timpul, vei putea să te bazezi pe ei. chiar dacă nu i-ai văzut câţiva ani. când te revezi cu ei, ai impresia că nu aţi fost niciodată departe unul de celălalt. iar o neînţelegere trece uşor, chiar fără a căuta vinovatul.
  • sunt prieteni care apar nitam-nisam, parcă simţi nevoia lor. iar când îţi găseşti iubit(ă), nu mai ai nevoie de ei, dispari din viaţa lor. acum golul a fost umplut de altcineva. sau poate fi şi viceversa.
  • sunt prieteni cu care vorbeşti rar, despre lucruri banale, fără a intra în intimităţile unul altuia. însă ştii, eşti sigur că te poţi baza oricând pe acea persoană. şi că nu te va trăda niciodată.
  • sunt prieteni pentru care nu contează cum arăţi, nu contează ce orientare sexuală ai, lor nu le va fi ruşine să meargă cu tine alături pe stradă.
  • şi prieteni care cu prima ocazie îşi vor arăta colţii, te vor trăda.

Veţi spune că ăştia din urmă nu pot fi numiţi prieteni. De ce nu? Doar prietenia nu este ceva definit pe termen scurt, mediu sau lung. Odată ce a existat acest sentiment, a existat şi prietenia.

Unii categorisesc prietenii în: adevăraţi şi falşi nu. Oricum sunt prieteni.

Alţii numesc prieteni doar câţiva oameni, maxim 5 pe tot parcursul vieţii, dar care sunt prieteni de încredere.

Iar cea de-a treia categorie are mulţi prieteni, dar până la urmă majoritatea trag în ţeapă, pentru că cineva a fost naiv cândva.

Am privit filmul La vie en rose despre viaţa unei mari cântăreţe – Edith Piaf. Mi-a plăcut mult filmul. Şi mi-a plăcut şi mai mult atitudinea sa faţă de prieteni. Într-un ultim interviu a fost întrebată: “Care sunt prietenii Dvs. cei mai fideli?”. Răspunsul a fost unul pe măsură: “Prietenii mei toţi sunt fideli.”

Ce nu este familia

Mulţi au scris despre ce este familia, mai pe înţelesul lor, mai de prin cărţi luate fiind definiţiile. Unii au încercat să dea sfaturi cum tre’ să faci să ai o familie fericită. Eu nu am familie. Nu am familia mea, am vrut să spun. Dar am crescut într-o familie, desigur.

Fiecare are percepţiile sale, definiţia sa, imaginea sa despre ce este familia. Eu însă mi-am făcut o imagine ce nu este familia, în special familia modernă.

  • nu este familie atunci când seara, după serviciu, nu te grăbeşti să mergi acasă, ci ai prefera o cafea sau bere cu prietenii
  • nu este familie atunci când petreci mai mult timp pe twitter, facebook, odnoklassniki, şi alte reţele de socializare decât cu partenerul de viaţă
  • nu este familie atunci când partenerul de viaţă află de problemele sau bucuriile tale de la alţii, sau mai rău, de pe net (twitter, facebook, odnoklassniki, şi alte reţele de socializare)
  • nu este familie atunci când seara, după serviciu, preferi să chemi un prieten să te conducă acasă, decât să faci o plimbare alături de el/ea
  • nu este familie atunci când te plângi că eşti în depresie, ai o viaţă de rahat, etc. etc., şi scrii despre asta peste tot, în loc să cauţi rezolvare împreună cu el/ea (la bine şi la rău împreună, parcă aşa era, nu? :roll:)
  • nu este familie atunci când îţi pui ţâţele pieptul pe net ca avatar, să admire toţi, mai puţin bărbat-tu, că el nu are twitter, şi nu poate afla, nu?
  • nu este familie atunci când înjuri ca la gura cortului, crezându-te un model pentru copilul tău
  • nu este familie atunci când porţi grija altor cupluri/familii, în timp ce în cuibuşorul tău culoarea roz s-a transformat în gri de ceva timp bunişor
  • nu este familie atunci când preferi să faci orice, numai nu o oră de desen sau citire cu odrasla ce te vede şi aşa, doar câteva ore pe săptămână. Că oricum copilul creşte, nu s-a opri acum de crescut de la aşa un fleac, nu? 👿
  • nu este familie atunci când tu nu vrei o familie, ci eşti nevoit s-o ai.
Trist, dar adevărat 😐

Nu fi porc!

Un cal deprimat se tolăneşte pe jos şi nu mai vrea pentru nimic în lume să se mai ridice. Stapânul disperat, nereuşind să-l convingă să se ridice, cheamă veterinarul. Acesta, sosit imediat, examinează animalul şi zice: “E foarte grav, singura soluţie sunt aceste pastile pe care i le vei da câteva zile; dacă nu reacţionează, trebuie eutanasiat.”

Porcul a auzit totul şi fuge la cal: “Ridică-te, ridică-te, altfel se sfârşeşte răăăău!!!”. Dar calul nu reacţionează şi dă încăpăţânat din cap.

A doua zi, veterinarul vine din nou să vadă efectul pilulelor: “Nu reacţionează, mai aşteptăm o zi, dar cred că nu sunt speranţe“.

Porcul auzind, fuge din nou la cal: “Trebuie să te scoli, altfel vei păţi mari necazuri!”. Dar calul, nimic.

A treia zi, constatând lipsa progreselor, veterinarul îi cere stăpânului: “Du-te după carabină, a venit timpul să-l scăpăm pe bietul animal de chinuri”.

Porcul fuge disperat la cal: “Trebuie să reacţionezi, e ultima ocazie, te rog, ăştia sunt gata să te omoare!!!”

Calul se ridică, se scutură, face câteva mişcări de dans, o ia la fugă la galop şi sare câteva obstacole.

Stăpânul, care ţinea mult la calul său, foarte fericit îi spune veterinarului: “Mulţumesc mult, eşti un medic minunat, ai făcut un miracol. Trebuie neapărat să sărbatorim evenimentul! Haideţi iute să tăiem porcul şi să facem o masă mare.”

Morala: Vezi-ţi mereu de treburile tale! Şi nu fi porc 😆

Câteva mici chestiuțe ce mă fac fericită

Uneori e tare greu să spui de ce anume pe EL l-ai ales. Mai ales, cu timpul totul pare natural. Orice gest devine parcă reflex și nu ne mai surprinde ca la început. Unele gesturi sunt atât de nostime, încât uneori par stranii. Pe mine însă mă amuză. Dar, aceste mici gesturi, aceste mici chestiuțe mă fac fericită.

  • are răbdare atunci când eu îmi ies din minți din orice motiv (gelozie, copilăreală, strâmbăciune, nervi făr’de motiv, etc.)
  • mă ascultă îngăduitor când îndrug cai verzi pe pajiști sure
  • deși știe că mă pricep la ceva ca vaca la cărat cochileț, îmi cere părerea, chiar știind-o anticipat
  • iar când îmi explică ceva de n-șpe ori, iar eu mă uit la el ca la mașini străine, nu se enerveaza că tre’ să-mi mai explice a n+1-șpea oară, ca pentru copiii de la creșă
  • închide gura subiectul, sau cel puțin reflectează un pic, și comentează mai puțin după ce mi-am cerut iertare 😉
  • poate răspunde din prima unde-i sunt ciorapii, și chiar să-i găsească în acel loc
  • înainte de a da ciorapii la spălat, îi miroase 😀
  • când sunt înfuriată, nu mă ia cu giugiuleala și minciunele, ci are leacuri miraculoase de a mă desfuria
  • nu doar spune des că mă iubește, dar și știe s-o arate foarte bine
  • spune că gătește bine, și chiar se apucă să demonstreze pregătind ceva inedit 😎
  • știe să mă facă să mor de râs chiar dacă sunt frântă de oboseală, uitând ce zi grea am avut
  • poate să planifice o călătorie chiar într-o țară unde nu cunoaște limba sau alfabetul, fără să ne rătăcim și fără să trebuiască să ne orientăm după soare 😆
  • știe să arate că-i pare rău fără să rostească un banal ”scuze”
  • mă face să uit pentru ce-s supărată în 13 secunde 😈
  • duce gunoiul din proprie inițiativă ajută la gospodărie, doar pentru că vrea să fiu alături de el mai mult
  • poate merge la piață fără listă și cumpără relativ toate produsele necesare
  • nu vrea să se tundă, vrea să fie ciufulit doar pentru că eu sunt departe și n-are cine să-l admire
  • are grijă de mine când am febră, mahmureală sau orice alt dezastru a dat peste mine 😳
  • are un fund taaaare sexy și asta compensează … burtica 😛
  • nu citește etichetele de pe șampon, balsam sau orice altceva este în baie, ca mai apoi să miroase a Lenor
  • știe de ce fiecare trebuie să aibă periuța sa de dinți, dar la nevoie mare o oferă spre folosință pe a sa fără ca s-o arunce imediat după
  • doarme suficient de adânc de obicei încât să nu audă cu cine povestesc prin somn
  • este sigur că argumentele lui sunt irefutabile, dar ascultă îngăduitor ce zic
  • este cea mai eficientă vitamină pentru mine 🙄
  • nu-i scapă nici o zi să vorbim, chiar dacă suntem la mii de km depărtare și are treburi până peste cap
  • înțelege cât de importantă este familia și a mea, și a sa, și a noastră
  • îmi respectă intimitatea, dar se asigură că nu sunt șanse să o iau pe alături
  • merge la cumpărături și renunță la meci, chiar dacă suntem prin magazine de 5 ore deja
  • știe a întreține discuții despre modă, cosmetice și alte teme ”interesante”
  • găsește momentul perfect să îngâne un îhî atunci când se cere, fără să-mi dau seama că e plictisit și demult am luat-o pe arătură
  • are răbdare pînă adorm cu capul pe umărul său, ca mai apoi să-și schimbe poziția, chiar dacă o parte a corpului i-a amorțit
  • poate explica simplu de ce pământul e rotund, soarele e galben iar apa nu miroase
  • după o ceartă nu așteaptă câteva zile să ne împăcăm, nici măcar câteva ore. aici n-are răbdare. problema trebuie rezolvată cât mai repede
  • știe ce să comande într-un local pentru mine fără să deschidă meniul
  • mă iartă pentru ceea ce eu nu l-aș ierta niciodată 😯
  • are grijă de somnul meu, iar atunci când nu e alături, găsește soluție să nu-i simt lipsa umărului indispensabil la adormire
  • dacă am chef să bârfesc poate fi ”cea mai buna prietenă bârfitoare” :mrgreen:
  • știe că mâncarea din farfuria lui e mai bună și nu se supără când e privat de ce e mai bun
  • dimineața, când sunt ciufulită și mă tem să mă privesc în oglindă ca nu cumva să mă sperii de fața boțită ce am, îmi spune foarte tandru cât sunt de frumoasă și cât de bine-mi stă părul
  • îmi miroase părul de fiecare dată când vrea să fie amețit de cel mai gingaș și plăcut miros din lume

Iubire transformată’n zoaie

Iubirile încep frumos. Tare frumos. Şi dulce. Ca aici. Şi se termină (ori nu? dilemă aici) ca…  vedeţi tot aici.

Se mai zice că un cuplu trăieşte în armonie doar primii 3 ani. Unii nici 3 nu reuşesc să împlinească. Alţii o ţin şi mai mult. Dar se ajunge într-un punct unde trebuie de luat o decizie: ori ori. Şi un ori este căsătoria, iar altul este despărţirea. Despărţirea pe cale amiabilă, când ambii ies la o cafea şi pun punctul pe i. Poate sentimente mai sunt, poate undeva doare, poate unul (sau ambii) mai crede că mai există o speranţă. Dar tot cu speranţa trăiesc de ceva timp şi în zadar. Oricum înţelegere nu e. Asta ar fi cred, cea mai bună soluţie.

Dar nu. Stai că nu se termină chiar aşa simplu. Căci după câteva zile de libertate, în care totul pare ok, se trezeşte el sau ea că-i este dor, că ceva lipseşte. Un vierme parcă râmă sufleţelul. Tânjeşte. Şi sună. Sau scrie un SMS. Sau pe chat. Oricum dă de jumătatea cealaltă. O convinge că nu poate supraveţui, se împacă. Pentru puţin. Căci iarăşi apar problemele după ce s-au liniştit apele despărţirii. Şi iarăşi se despart. Iarăşi amiabil (sau de data asta nu? 🙄 )

Şi tot aşa de câteva ori. Până dragoste nu mai e. Până şi sentimentele care erau vii la prima despărţire mor, sau sunt în comă. Până se ceartă de murdăresc tot ce era frumos în acea relaţie. Până nu mai rămâne nimic din marea iubire.

De ce se întâmplă asta? De ce nu putem să punem punctul bine, fără virgulă, chiar dacă, logic gândind, şanse nu mai sunt? Când se poate atât de uşor de rămas cu amintiri frumoase, cu o iubire pură, lăsată pe o bancă în parc, sau în adierea unei dimineţi, ori amurgul unei seri de vară. Pentru că doar aşa va rămâne o iubire. Netransformată în zoaie noroi.