Şeful – un film recomandat în timpul orelor de program

Fie că sunteţi angajat, fie că sunteţi chiar şeful, vă invit să vă amuzaţi un pic. E un scurmetraj realizat de britanicul Alex Emslie de la Amok Film. Pate fi privit în timpul orelor de program în timp ce luaţi o mică pauză. O să vă placă 🙂

P.S. Câţi din noi au spus: ”da, e exact aşa!” ? Şi câţi: ”nu nu, şeful meu e altfel, e mai bun” ? Da oare câţi:”e, asta floare la ureche, să-l vedeţi pe al meu 🙄 ” ?

Advertisements

Şi maimuţa mai cade din copac

Într-o companie, şeful, văzând că îi merge afacerea cam prost şi având o zi nu prea favorabilă, o chemă pe asistenta sa şi o mustră pentru nişte lucruri pentru care, de fapt aceasta nu era vinovată. La rândul ei, primind mustrarea pe nedrept, dar acceptând-o, deoarece şeful are mereu dreptate, involuntar s-a încărcat de nervi şi energie negativă. Seara, mergând acasă, văzîndu-şi soţul în fotoliu, cu berea într-o mână iar în cealaltă cu telecomanda, deşi în casă era dezordine, gunoiul deja împrăştia miresme nu tocmai îmbietoare, a început a ţipa la acesta, reproşîndu-i pentru debandada din casă. Soţul, deşi enervat, ştiind că e vinovat, s-a ridicat şi a făcut ordine, a dus gunoiul, dar… energia şi nervii persistau. Trebuia pe cineva să se descarce, nu? Şi, intrând în camera copilului de doar 5 anişori, care se juca liniştit, a început a-i reproşa: “niciodată nu e ordine în camera asta, jucăriile sunt peste tot aruncate, ce înseamnă asta?”. Micuţul, în timp ce strângea jucăriile din cameră, a dat sub bat de pisoi. Pisoiul, dormea liniştit, fără să îi pese de ce se întâmpla în casă. Dar, deoarece primise o doză de energie de la taica-său, văzând cum mâţul dormea liniştit fără nici o treabă, îl loveşte cum poate el mai bine cu piciorul spunând: “numai tu lipseai aici în camera asta”.

Întrebare: oare nu era mai simplu să vină şeful înfuriat şi să deie un picior pisoiului, decât să încarce atâtea persoane de energie negativă şi să declanşeze acest cerc de energie negativă şi nervi?

Am tot analizat ceva timp comportamentul persoanelor care au în spatele lor de dus un pic mai multă responsabilitate. Şi dacă nu dau dovadă de cunoştinţe, conştiinţă, sârguinţă şi alte calităţi foarte necesare pentru a fi un conducător bun, ori le taie din salariu, ceea ce e destul de dureros, ori sunt rugaţi să plece (rugaţi cu binişorul sau mai agresiv – depinde de cel ce decide).  Şi aici mă refer în special la sfera privată. Cea publică e caz aparte, mai ales la noi în Moldova.

De ce şeful, deşi e căscat, deşi e om şi el şi greşeşte, niciodată nu va recunoaşte? De ce trebuie să împroaşte cu răutate în tot ce mişcă în jur, chiar dacă nu sunt cei din jur cauza nereuşitei sale. Cu ce e vinovat acel subaltern că el e incompetent?

Nu sunt rasistă de felul meu. Mai bine zis, nu eram. Acum, pot să spun că ştiu o naţiune care nu îmi este dragă. Stilul de management practicat de acea naţiune e un stil de nimic. Nu duce nicăieri. De ce să urli, de ce să dai cu pumnul în masă? Când i se aplică lui aşa gen de comportament, sunt sigură că nu îi este pe plac. Atunci, de ce naibii nu poţi să eviţi aşa comportament asupra subalternilor?

Fuuu, gata, acum m-am descărcat un pic. Sunt mai liniştită. Parcă… 🙄