Sfântul Valentin sau zombare?

Eu nu sărbătoresc această zi. Din diverse motive. Dar cel mai mult pentru că e o zi plină de fals. O zi când oamenii dacă nu spun cuvinte de iubire (dacă simt asta sau nu – nimeni nu se întreabă), nu sunt normali. Pentru că este o zi comercială. Pentru că aşa trebuie. Pentru că nu-mi plac sărbătorile împrumutate, mai ales de la americani. Pentru că dragostea nu e ceva ce se arată doar azi, pentru că dragostea nu se arată, ea se simte. Iar cel da alături o simte dacă e dragoste. Pentru că eu pot primi flori, pot oferi şi primi cadouri fără ocazii, doar pentru că cineva vrea să-i fiu alături. Pentru că pot mulţumi persoanei iubite în orice altă zi, nu când spun calendarele.

Şi ce modă a mai apărut la noi că prietenii, colegii, vecinii se felicită între ei cu această zi sau ocazie?

Ohhh, dar cum se laudă între ele fetele cu cadourile primite. Şi dacă vreo una alde mine spune că nu a primit nimic, vrei – nu vrei, te simţi nije plintusa.

Nu sunt împotrivă acestă zi să fie sărbătorită de alţii, dar măcar faceţi în aşa fel să fie veridic. Avem o ţară democrată şi fiecare face ce vrea. Ei, atunci am şi eu dreptul să refuz acest bullshit obicei băgat pe gât.

Mai jos am un video, trimis de un om bun care cred că va saluta acest post 🙂

Scuze celor ce nu înţeleg limba rusă.

Advertisements

Niet, cassa rabotaet s 5-ti!

S-a facut publicitate multă filmului FAT. A fost proiectat vara, dar nu am prins bilete, am zis că acum toamna, aş dori să-l privesc. Şi, numai ce am văzut afişele prin oraş, mi-am şi făcut timp să merg după bilete. Luni (că ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine), la pauza de la amiază.

Toate bune şi frumoase, până am ajuns acolo. Uşa deschisă. În uşă stau ferm pe poziţie 2 scaune de fier. Zic na, o fi doamna în pauză şi ea. Mai aştept. Pe uşă nimic – nici pomină de programul caselor de bilete, doar o coală A4 pe care era printat programul proiecţiilor filmului FAT. Programul – şi acela scris cu greşeli. Luna octombrie era scris ocrombrie. Curios fapt – nu au văzut ce au printat sau nu au mai avut o foaie A4? Sau poate nu s-au gândit că merită spectatorul să citească corect afişul? Ori.. ori o fi zis “ei las’că nu mai sunt ei aşa deştepţi, nu a obeserva nime’ ” :mrgreen:

Deci aştept eu câteva minute, după care îmi iau inima-n dinţi, dau scaunele într-o parte şi surpriză: doamna de la casa de bilete este. Stă ca o pupăză pe scaun şi nu face nimic. Absolut nimic. Stă, asta e treaba ei.

– Doamnă, casa de bilete e deschisă? întreb eu.

– Niet, cassa rabotaet s 5-ti! răspunde doamna ţanţoş.

– Dar de ce nu este un afiş, anunţaţi programul?! mă răţoiesc eu.

– Tam esti! arată ea cu un deget spre uşă.

– Şi poate totuşi îmi daţi 2 bilete, dacă tot am venit? încerc să fiu amabilă.

– Niet, cassa rabotaet s 5-ti! repetă doamna ţanţoş.

Desigur, nu este nimic. Nici un afiş, nimic. Dar nu am vrut să lungesc vorba, şi aşa eram supărată. Mi-am pierdut pauza, când puteam să merg să mînânc o supă caldă. Sau orice altceva, decât să mă târâi până acolo.

Puteam să sun în prealabil, da? La telefon nu răspunde nimeni, mai ales că pe site un număr de telefon din cele două, nu este indicat corect.

De ce se întâmplă aşa? Ce se ascunde în spatele acestui cinematograf? Una din proiecţii începe la 16.00 . Adicătelea, dacă vreau să merg azi la film la 16.00, nu mai am şanse, gata. Trebuia să vin într-o zi când casele au program de la 17.00 să-mi iau bilet. Mde, cultură, ce mai 🙄 . Şi chiar unde s-a pomenit să aibă aşa program tâmpit un cinematograf? Un cinematograf, la care biletele nu sunt chiar bănuţi, preţuri ca preţurile, dar care îşi bagă picioarele nu are nevoie de spectatori. Şi pentru ce mai stă pupăza aia doamna de la casă şi stucheşte în pod nu face nimic? Că doar e plătită pentru ceva, nu? De ce nu vrea să vândă bilete? Care e poanta ideea aici? Ori eu nu înţeleg ceva? 👿

De unde mai vrem cultură gratis, dacă nici să o cumperi nu poţi? Mai ales că acest cinematograf e printre puţinele (poate chiar unicul) care mai proiectează filme autohtone sau româneşti (iar doamna de la casă, dar şi de la telefon (poate e aceeaşi doamnă) răspunde în limba rusă).

Nu-i cultură, dom’le. Iar de unde nu-i, nu ai ce lua. Din rahat magiun nu faci. 😐

Uniforme. Nu şi minţi uniformizate

Citeam ieri aici precum că iarăsi se pune în discuţie uniforma şcolară. Salut şi susţin iniţiativa, aşa ar spune un politician. Eu spun doar că avem nevoie de aşa ceva. Doar că… există atâţia de dar…

dar de unde vor lua bani părinţii pentru uniforme?
dar statul va reuşi să-i convingă pe unii (părinţi şi elevi deopotrivă) că nu ne întoarcem în URSS?
dar aceasta reformă nu va fi una şi mai proastă decât cea cu optimizarea şi procurarea unor autobuze care nici până azi nu există în unele localităţi?
dar dacă părinţii refuză cu îndârjire să cumpere uniforme, ce va face statul? cum îi va obliga?
sau va fi atât de generos Ministerul Finanţelor şi va scoate din colţun câteva milioane bune de lei?
 

Şi populaţia, părinţii, elevii, viitorii părinţi ce zic? A postat pe facebook Vlada Ciobanu la 31 mai a.c. ceva la acest subiect şi s-au aprins spiritele. Cu permisiunea ei, o să public acele discuţii. Deci, voila!

Deci sunt multe păreri pro, multe contra. Îmi place ultimul comentariu. Îi dau dreptate.
E ceva frumos, disciplinat. Uniformele totuşi nu înseamnă şi minţi uniformizate. Am rămas cu sechele din URSS şi credem că dacă vom purta uniforme ne întoarcem în perioada sovietică. De fapt, e vorba despre echitate, egalitate, etc.

Dar hai să ne uităm mai departe, peste gard. Vecinii din România nu au nici ei uniforme. Ba chiar am dat peste un articol unde este dezbătut un proiect de Senat şi … respins. Motivele? Sunt în articol.

Pe scurt: nu-s bani, nu este dorinţă.

Dar ce vor face piţipoancele domniţele şi domnişoarele care au mai multe perechi de pantofi în dulap decât cărţi citite, sau măcar răsfoite, şi vin la şcoală pentru orice numai nu pentru a face carte? 🙄

Am să iau un pic de experienţă japoneză aici. Uniforme peste tot. Ba chiar şi rucsacurile sunt la fel, fiecare clasă având modelul său. Oare nu-s frumoşi aceşti copii, nu inspiră disciplină şi încredere în viitor? Se ştie că industria porno e plină de filme de acest gen cu fetiţe japoneze, în special minore. Ei şi? Oare uniformele sunt de vină? Unele voci spun că da. De acord, uniforma e sexy. Pentru mulţi, nu pentru toţi. Dar nu cred că ăsta e un argument bun pentru a renunţa la această idee.

Totuşi, eu cred că dacă vrem uniforme, trebuie să mai facem unele ajustări. Această reformă trebuie să vină cu un set de alte reforme. Singur nu poate merge ostaşul la luptă.

For you, gentlemen: pantofi cu ventilator

Cândva, aici am promis că revin cu ceva interesant și inedit pentru bărbați. Dacă e gender equality, atunci așa să fie 😉 .
Deci, despre asta era vorba. Da da, iarăși Japonia 🙄 De data aceasta au inventat pantofi cu ventilator, pentru a ajuta bărbații să se simtă mai confortabil, relaxant, mai ales în zilele când nu mai poți de căldură. Chiar o cred o idee bună, mai ales că în Japonia, pentru a economisi și a scădea consumului de enrgie, perioada iunie-septembrie e denumită cool biz . Perioadă în care aparatele de aer condiționat sunt la minim 28 grade Celsius, iar angajații (toți, chiar și miniștrii) au voie să vină fără cravată și sacou la serviciu. O pereche de astfel de pantofi e tocmai ceea ce face viața mai ușoară.

Prețul e relativ bun, dacă să transform brut prețurile ce le văd în poză: 20-30 Euro pentru o pereche de pantofi. Eu zic că e bine.

Ce mai voiam să remarc: aceşti pantofi s-au inventat ca parte a unei campanii ce chema la conservarea mediului lansat de către Ministerul afacerilor de mediu din Japonia.

Orange, ca şi legislaţia Moldovei

Cunoscut lucru este că legislaţia Republicii Moldova este  întortocheată. Şi lasă loc de interpretări. Dacă vrei, îţi face ţie dreptate. Dar dacă celălalt are un avocat bunicel, întoarce legea în aşa fel că vei fi tu cel vinovat. Deci depinde de interpretare şi care “e mai şmecher”.

Aşa e si Orange. Sunt client orange de mai bine de 5 ani, cred. În România, fiind la studii tot la Orange am fost abonată. Nuş cum mi se părea avantajos. Aveau oferte interesante. În special după ce apăruse Cosmote cu oferte atractive. Concurenţa naşte calitate. Aşa e într-o economie de piaţă normală.

În Moldova mea dragă e altfel. Un caz simplu ce m-a supărat. Au introdus ceva nou pentru noi – bonus pentru apelurile internaţionale primite. Salutabil. Mai ales că mulţi dintre noi primim apeluri internaţionale, aş zice, nu puţine. Şi în România aşa ceva era încă prin 2005, pare-mi-se. Nu ştiu dacă s-a mai păstrat. Şi nici nu ştiu ce venit are compania de la asta. Mă rog, e treaba lor. Dar dom’le, dacă tot ai făcut oferta, fă-o să-mi convină şi mie, în calitate de client.

Am primit 230 de minute bonus luna trecută pentru apeluri internaţionale primite. OK, bucurie mare. Pot să le folosesc doar în reţea, doar în weekend şi doar după ce consum Minutele de fidelitate. Aşa scrie, nu?

Aşa ar trebui. Numai că eu mi-am consumat Minutele de fidelitate, iar când am vorbit în weekend în reţea, mi s-au consumat, de fapt, minutele în reţea din abonament. De ce? Pentru că aşa vor ei. Frumuşeii de ei. Da da. Am sunat la Relaţii clienţi, mi s-a spus să stau liniştită, voi consuma din minutele bonus. Dar, nu s-a întâmplat aşa. Iarăşi sunat. Acum am primit alt răspuns – consumi bonusul după ce-ţi consumi toate minutele din abonament. După aia ai parte şi de aşa-numitul bonus.

Care bonus? Ăsta e bonus? După ce consum tot ce am, doar în weekend şi doar în reţea? Păi eu îmi iau abonament ca să-mi ajungă o lună, nu ca să-l consum rapid şi aştept să vină weekend-ul pentru a consuma pomana voastră.

Nu că aş fi client important, care ar aduce companiei venituri ceva. Sunt o furnică aproape invizibilă faţă de toată maşinăria asta. Dar totuşi nu-mi place când o frază lasă loc de interpretări.

P.S. nu-mi place Moldcell. nuş de ce. dar la ei bonusul e bonus. se consumă nu după ce nu mai ai nevoie de el. omeneşte