Moldova – o simulatoare

Azi Moldova, mai bine zis Chișinăul, a simulat. Nu e ceva nou. Moldova e plină de simulatori. Începând de la cap, pân la coadă. Parlamentul simulează că adoptă legi bune. Guvernul simulează că execută. Oamenii simulează că muncesc. Studenții și elevii simulează că studiază. Și tot așa acest șir poate continua la infinit. Însăși Moldova simulează. Simulează că există.

Dar azi Chișinăul a simulat un cutremur. A trebuit să se întâmple nenorocirea din Japonia, Indonezia, acum iată și Mianmar, și alte țări se luptă să iasă din impas, să se ridice după ce creierul pământului s-a încordat. Dar, nu știu cum s-a organizat această simulare tare brusc, rapid. Și nu știu cum a fost, ce a simțit lumea. Am văzut că mulți au scris că au fost treziți de sirene, unii un pic speriați. Cred că cei ce nu prea urmăresc știrile.

Bunica mea e o femeie fără carte. Învață carte acum, cu nepoții 😀 . Însă nepoții nu au lămurit-o ce înseamnă cuvântul simulare. Și, cum aseară au spus la televizor că va fi simulare de cutremur, ea, ca o femeie de la țară, a auzit foarte clar doar ”mâine cutremur”. Offf, jale și prăpăd. Alertă de culoare roșie. Dar, poate experții eștia s-or greși, a gândit ea. Dar dimineață, când a văzut știrile, nu putea să creadă: cutremur 😯 . Și hai fuga o sună pe mămica. Să verifice, e bine, toți îs sănătoși, bine? Că-n Chișinău s-o adeverit prezicerea. Numai că mămica, ocupată fiind, nu a răspuns la telefon ceva vreme. Vaite, alerte, griji. Până o găsit-o, sărmana bunică – o crezut că-și iese din minți. Nu-i ajunge că are o nepoată în țara unde cutremurele îs mai dese ca ora exactă, dam iată și Chișinăul o pățit-o. M-o găsit pe mine online să-i explic de fapt ce s-a întâmplat în Chișinău. Reacția ei: îs nebuni, bani cheltuiți aiurea, lumea de la țară speriată, tare le mai trebu, de parcă dacă va fi cutremur ap fix așa va fi. Și, are dreptate bătrânica. La un așa dezastru, nu-ți mai amintești de lectii, simulări. Încerc să-ți salvezi pielea.

Oameni buni, autorități deștepte și școlite, văr rog, aveți grijă cu simulările. Nu creați panică în rândul oamenilor care nu știu ce e aia simulare. Căci nu sunteți din altă țară, și ar trebu să știți ce popor avem.

De la ţară adunate

Am fost pe câteva zile la ţară la bunica. Într-un sat de la Nordul Moldovei.

Unde fetele se mai mărită la 18-20 ani, că de altfel ajung fete bătrâne.

Unde se mai ascultă Ветер с моря дул în Запорожец la volum maxim.

Unde sunt mai puţini tineri în mahala decăt bătrânei.

Unde se mai regretă perioada comunistă.

Unde mai au doar 3 canale TV: NIT, Prime şi Moldova 1.

Unde curentul mai pică la orice adiere de vânt puţin mai puternică.

Acolo unde Anica lu’ Ionică mai e a lu’ Ionică, chiar dacă Ionică a murit vreo 10 ani în urmă iar Anica s-a recăsătorit cu altul, care nu mai e Ionică.

Unde se face piaţă doar o zi pe săptămână, miercurea. Iar sătenii se gătesc ca de sărbătoare, că deh, ies în sat, şi ăsta practic e unicul loc unde mai iese lumea în lume, în afară de duminica la biserică.

Unde mai poţi găsi liniştea şi mirosul autentic “de ţară“.

Ce m-a impresionat mult a fost modul de gândire, foarte diferit de ce sunt eu obişnuită. Credeam că totuşi schimbarea s-a produs. Dar, de unde? Nu am putut să trec peste 2 întâmplări, care ţin să le împărtăşesc.

  • Venind de la staţie spre casa bunicii, zăresc o băbuţă, de seama bunică-mii, era “la apă”. Îi dau bineţe. Îmi răspunde la fel cu bineţe, mă recunoaşte şi plină de bucurie exclamă:

“- tu eşti, Dorinica? ai venit la mama în ospeţie? demult nu ai fost prin sat. ce mai faci? te-ai măritat? (şi de ce oare nu m-am mirat când am auzit întrebarea asta? :mrgreen:)

– nu m-am măritat, nu, mătuşică.

– ei lasă, că a da Dumnezeu şi-ţi vei găsi şi tu unul. nu te întrista 😐

(voiam să las fără comentarii acest dialog, dar nu pot să nu-mi dau nişte întrebări: de ce crede ea că eu sunt tristă? de ce trebuie să mă mărit? de ce lumea crede că nu-s fericită chiar dacă nu-s măritată? de ce? )

  • Stăteam liniştite cu bunica pe prispă la sfat, când, deodată se izgheşte în poartă o vecină destul de bătrânică, strigând:

“- văăăleu, cumătră, îl judecă! îl bagă la răcoare! 😮

– pe cine? 😯 Doamne păzeşte şi apără! (şi se cruceşte bunica şi fuga spre poartă să vadă care şi pe cine o găbjit).

– cum pe cine? pe Voronin! uofff, sărmanul, nebunii iştia vor să-l judece. vor să-l închidă. şi-l ieu, îl ieu la miliţie şi-l închid! dacă nu-mi vine să boşesc. dacă nu-mi vne să ieu rutiera să mă duc la Chişinău acolo la Guvern să-i opresc…”