Fostul premier al României fără permis de conducere. Focşa al nostru ce pedeapsă a primit?

Citeam aici că ”fostul premier al României, Călin Popescu Tăriceanu a rămas fără permis auto pentru 60 de zile, după ce Judecătoria sectorului 2 Bucureşti i-a respins, miercuri, acţiunea împotriva procesului-verbal al Poliţiei Rutiere”.

Bineînţeles că m-am întrebat ce pedeapsă a primit ministrul inculturii Focşa pentru că a urcat beat la volan?

Pată pe reputaţie? Ei şi, la el obrazul e gros şi poate ţine şi această pată. Se şterge ea pân-la urmă, nu?

Un cârlan de la JurnalTV? Nu a vrut să-l primească, cică nu-i plac aşa cadouri. Iate la dânsu, încă se alintă. Domn’ministru, calul dăruit la dinţi nu se caută. Ori nu ştiţi aşa zicală din bătrâni?

Ce altceva? Multă popularitate, şi atât.

Cazul s-a uitat, au apărut alte ştiri mai interesante şi importante pentru presă. Ne-a demonstrat ministrul că e nervos, că are şefă pe aparat şi că nu-i place presa. A, şi că-şi face de cap şi lui asta i se permite. Nu ştiu din ce considerente. 🙄

Desigur, ce a făcut Tăriceanu e un pic mai grav decât ce a făcut Focşa, dar măcar să ştim şi noi, cetăţenii simpli şi înceţoşaţi  ce pedeapsă a luat pentru că a fost prins beat la volan. Există şi dovezi. Dacă ştiu eu bine, trebuia să fie pedeapsa deloc dulce, conform codului contravenţional (”Conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul maxim admisibil stabilit de Guvern sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe, daca fapta nu constituie infracţiune – privarea dreptului de conducere pe trei ani”).

Dl Focşa, mai aveţi permisul? Da şefă pe aparat? 😆

Nisipuri mișcătoare

Ce este minciuna? De ce mințim?

Este o frică.

Joci. Joci rolul tău în viață, pe pământ. Îți fac jocul și crezi că totul va fi bine. Dar apoi ceva nu merge. Ceva intervine. Minciuna.

Atunci un lucru nu merge bine. Apoi altul. Și altul. Și încă unul.

Încerci să te împotrivești, dar cu cât lupți mai mult, cu atât te scufunzi mai mult.

Până când nu mai poți să te miști, nu mai poți respira, pentru că ești scufundat până peste cap.

Ca în nisipurile mișcătoare.

O felie de prietenie

Împinsă de împrejurări şi întâmplări neprevăzute, m-am întrebat: ce este prietenia?

Si chiar, oare ce este? Am încercat să dau definiţie dar mi-a ieşit una prea complexă, întortocheată şi care, culmea, după ce o scrisesem, nu o mai înţelegeam nici eu.

Este o relaţie dintre două persoane, care se întreţine cu multă grijă, nefiind bazată pe careva interese materiale. Mai ştiu că prietenia este bazată, în primul rând, pe sinceritate. Dar ce ne facem când unul din cei doi, nu acceptă să i se spună adevărul perceput de celălalt? Căci, adevărul e ceva foarte relativ, precum e orice în lumea asta, de altfel. Îl spunem oricum ori tăcem, cu riscul ca în relaţie să apară nori, care devin din ce în ce mai negri, precum e cerul deasupra Moldovei de câteva zile? Mereu m-am considerat o persoană directă, chiar dacă deseori mi se spune că adevărul dureros trebuie ascuns şi spus doar când se iveşte o ocazie favorabilă. Eu îl spun poate prea des şi ne-diplomat.

Apoi, mai cred că între prieteni există şi ingredientele necesare menţinerii relaţiei, precum: respectul, încrederea, toleranţa, iertarea.

Mi-a venit cam greu să enumăr ingredientele de mai sus, în gând venindu-mi ce NU ar trebui să existe între prieteni: invidia, gelozia, reproşurile, minciuna, răzbunarea. Pentru mine, există câteva fraze care pot distruge o relaţie uşor, dacă sunt neîntemeiate sau folosite ca şantaj. Exemplu: vezi cum eşti, şi mai spuneai că-mi eşti prieten! ; cu mine te porţi aşa, dar cu X te porţi mai bine/frumosgata, ai făcut cunoştinţă cu altcineva şi pe mine mă ignori. Cu siguranţă mai sunt şi altele, dar aceste fraze mi-a fost dat să le aud ultima vreme.

Încă ceva: a nu se confunda o relaţie de prietenie cu una de iubire. E diferit! Chiar dacă într-o relaţie amoroasă gelozia nu e benefică, lipsa ei la fel nu e dorită. Dozată e sarea şi piperul necesar. Aici, însă, gelozia nu are ce căuta. Odată ce se simte din partea unuia din prieteni gelozie, gata, s-a rupt. Poate nu de tot, dar ruptura este.

Până ceva timp în urmă, credeam că poţi încerca să schimbi câte ceva în persoanele apropiate. Dar, m-am convins de nenumărate ori că e cu neputinţă de a avea  succes. Sau chiar daca e, sunt necesare eforturi enorme din partea amândurora. Or, fiecare om este o personalitate, are un caracter, educaţie, pe care, dacă nu le accepţi, cel mai simplu ar fi să renunţi decât să te apuci de modelat. Fii sincer cu tine şi recunoaşte că, deşi ţi-ar plăcea să deţii controlul asupra mai multor lucruri, nu iţi este suficient timpul care-l ai să-ţi vezi de viaţa ta, nu încă de a altora. Lasă-i pe ceilalţi să fie aţa cum sunt, iar tu fii aşa cum eşti, şi acceptă şi respectă asta. Persoanele care ating un nivel de maturitate emoţională, mă vor înţelege despre ce tot aberez, sunt convinsă de asta.

Este imposibil să fie de acord cu tine cineva 100%. Nu există măcar un om pe tot acest globuleţ mic numit Pământ, care să gândească la fel ca tine.

Cred ca mai sunt multe de spus, dar eu deja am spus în linii mari, părerea mea.

P.S. daca am rănit pe cineva, mai ales dintre prietenii mei, public aici, pe blogul meu, îmi cer scuze.