Nu vă fie frică, e doar vineri 13!

Se crede că această zi de 13, numită şi ”ziua diavolului” aduce ghinion. Numărul 13 în sine este plin de misticism. Este un simbol al morţii dar şi în acelaşi timp al nemuririi, renaşterii. În principiu, principala forţă malefică în combinaţia de Vineri 13 o are anume numărul 13, iar ziua de vineri amplifică acest număr prin misticism şi mai mult. D-apoi că azi e vineri, Vinerea Patimilor (cine are puţine cunoştinţe de ortodoxie, înţelege) ?

Caragiale ne spune, în “Căldură mare”, că “Domnu’ nu a vrut să puie numărul 13 la casă, a zis că e fatal”. Unii nu acceptă să lucreze în această zi, alţii nu ies deloc în oraş, iar alţii refuză să aibă nunta pe 13.

Oamenii sunt predispuţi să aibă accidente sau să se îmbolnăvească la această dată, pentru că autosugestia le schimbă comportamentul. Anxietatea din ziua de vineri 13 îi determină să fie neîndemânatici, astfel încât ghinionul de a vărsa cafeaua nu este decât o profeţie despre 13, care se autoîmplineşte !

  1. Biblia: Există mai multe versiuni, care oferă o bază pentru a da sens numărului 13 – unul dintre ele fiind că în ziua de vineri 13, Adam şi Eva au gustat din fructul interzis, la iniţiativa Şarpelui. Conform altei versiuni, în aceeaşi zi Cain l-a ucis pe Abel. Explicaţia cea maipopulară din superstiţie o dă Biblia, unde se povesteşte tot despre 13 prezenţe la Cina cea de Taină, Iisus şi cei 12 apostoli. Vinerea este considerată a fi o zi nefastă pentru că a fost ziua în care a fost răstignit Mântuitorul.
  2. Când Ţara Sfântă a fost pierdută, iar templierii au suferit înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existenţa ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile iniţiatice secrete ale lor au creat neîncredere, iar regele Filip al IV-lea al Franţei, puternic îndatorat ordinului, a început să facă presiuni asupra papei Clement al V-lea. Vineri, 13 octombrie 1307, regele Filip a arestat majoritatea membrilor Ordinului, inclusiv Marele Maestru Jacques de Molay, şi, după ce le-a obţinut mărturisirile prin tortură, i-a ars pe rug. În 1312, papa Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu forţa întregul ordin. Dispariţia bruscă a unei părţi importante din societatea europeană a acelor timpuri a dat naştere la speculaţii şi legende, care trezesc şi astăzi interes.
  3. Apollo 13 a fost a treia misiune umană a NASA dezvoltată cu intenția de a coborî pe Lună. Pe parcursul misiunii, însă, probleme tehnice au forțat echipajul să renunțe la aselenizare. Lansarea a avut loc la 11.04.1970 (suma cifrelor fiind 13) la ora 13:13 CST. În drum spre Lună, rezervorul de oxigen numărul doi, unul din cele două rezervoare ale modulului de serviciu, a explodat.
  4. În Anglia oamenii încă sunt de părere că, ieşirea în mare în ziua de vineri 13, este de neconceput şi trebuie să fie amânata sub orice pretext. La sfârşitul sec. al XVIII-lea această superstiţie s-a răspândit atât de mult încât guvernul britanic a decis să dovedească absurditatea semnelor. A construit un vas numit “Vineri”, a ieşti în mare vineri pe data de 13 şi ironia e că: echipa împreună cu vasul au dispărut.
  5. În Marea Britanie în afară de marinari, de vineri 13 se mai tem şi chirurgii. Unii dintre ei anulează operaţiile care le-au avut programate în ziua respectivă. Medicii britanici cred că riscul de eşec în ziua de vineri 13 creşte până la 50%.
  6. În SUA se tem nu numai de vineri 13 ci şi de cifra 13. Astfel, aproape 80% dintre clădirile mari nu au etajul 13. Şi în spitale şi hoteluri de multe ori nu au camera 13.
  7. Frica de numărul 13 se numeşte “triskaidekafobie”, iar teama de vineri 13 – “paraskevidekatriafobie”. Ghinionul numărului 13 este o tradiţie tipic americană. Unii o încadrează pompos la “legende urbane”. Americanii nu numerotează întotdeauna al treisprezecelea etaj, iar multor străzi le lipseşte casa de la numărul 13.
  8. Oamenii din Franţa care cred în asta sunt într-atât de naivi întrucât pot invita şi al 14-lea oaspete doar ca să nu fie 13. Odată Mark Twain a fost al 13-lea invitat. Un prieten la sfătuit să nu meargă, dar s-a dus. Mai târziu Twain a povestit cum o fost petrecerea: “Nu am avut nici un noroc. Mâncarea a fost calculată doar pentru 12 persoane.”
  9. Data de 13 suferă de faptul că urmează imediat după 12, care este considerat numai ideal pentru 12 luni ale anului, 12 semne ale zodiacului, 12 zei ale Olimpului, 12 fapte eroice ale lui Hercule, 12 apostoli ale lui Hristos şi 12 zile de Crăciun pentru a dovedi asta.
  10. A fost estimat că, într-adevăr ghinion ar putea avea în acea zi oamenii de afaceri şi doar din cauza superstiţiilor obişnuite. Astfel, în ziua de vineri 13 afacerile mari ale lumii pierd aproximativ 900 mil. de dolari deoarece lucrătorii refuza să muncească sau unii oameni să zboare cu avionul.
  11. La vechii mayaşi, dimpotrivă, numărul 13 este considerat sacru şi de foarte bun augur. În China, numărul 13 este de asemenea considerat că aduce noroc. Conform calendarului vechi, în China în loc de 12 luni au fost 13.
  12. În Anglia vineri 13 este deseori numit “duzina brutarului”. În Evul Mediu, brutarii, temându-se de sancţiunile severe care erau pe acele timpuri pentru minţirea clientului (se tăia mâna), de obicei adăugau o unitate suplimentară la duzina vândută, ca nu întâmplător venitul să iasă în favoarea lor.
  13. Data de 13 cade vineri, mai des decât pe orice altă zi a săptămânii. Calendarul Gregorian se repetă la fiecare 400 de ani. Deci cel mai mare număr de vineri cad pe data de 13 – doar 688.

Acestea fiind câte ceva din istorie, câte ceva din viaţa de zi cu zi, mi se par mai rezonabile. Dar, navigând pe net, am dat peste nişte superstiţii care m-au îngrozit. Vă imaginaţi dacă citeşte cineva care chiar crede în aşa ceva (şi vă asigur, din ăştia sunt) ?

 13 suprerstiţii despre vineri 13:

  1. Dacă un copil să naşte într-o zi de vineri 13, nu va avea noroc niciodată.
  2. Un om născut într-o zi de vineri 13 va muri tânăr.
  3. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va avea mereu ghinion, dar o parte din această nefericire va fi înlăturată dacă ziua naşterii lui va fi tăinuită.
  4. Un copil născut într-o zi de vineri 13 nu va avea noroc decât după ce toţi cei care îi ştiu adevărata dată a naşterii vor muri.
  5. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va trebui să poarte cu el un picior de iepure de la un iepure ucis la miezul nopţii de un fermier saşiu. Dacă copilul va pierde piciorul de iepure, va muri.
  6. Dacă o femeie îşi serbează ziua într-o zi de vineri 13, în mai puţin de un an se va căsători şi va avea un copil.
  7. Este de rău augur să te căsătoreşti într-o zi de vineri 13.
  8. Dacă un cortegiu funerar taie calea unui om într-o zi de vineri 13, atunci persoana în cauză va fi condamnată la moarte.
  9. Cine iese din casă în noaptea de vineri 13 va avea convulsii.
  10. Dacă 13 persoane stau la o masă pe data de vineri 13, una dintre ele se va îmbolnăvi grav.
  11. Nu purta negru în ziua de vineri 13, sau în scurt timp vei purta doliu.
  12. Nu te tunde în ziua de vineri 13, sau cineva din familia ta va muri.
  13. Nu te muta în casă nouă într-o zi de vineri 13, vei avea ghinion.

În ciuda acestor dovezi, psihologii spun ca oamenii se programează insisi pe dânşii pentru evenimente cu ghinion sau de teama lor faţă de “vinerea cea neagră”. Dar în acelaşi timp a fost şi demonstrat că “negativul este atras”, adică ce gândeşti aceea şi se va întâmpla. Prin urmare experţii recomandă o atitudine pozitivă şi să-si trăiască vieţile sale, indiferent de semne şi ghinion.

Fata tatei patrioaie

Mă consider o persoană norocoasă – am părinţi tineri, sănătoşi, liberi în gândire şi acţiune. Nu am fost vreodată impusă să fac ce vor ei – mereu am avut libertatea de a lua decizia după bunul plac. Am vrut să merg la studii în România – poftim, m-au ajutat şi susţinut cum au putut mai bine. Am vrut să muncesc fiind studentă – nu m-au oprit. Iarăşi m-au susţinut, şi nu pentru că nu aveau cum să mă ajute financiar, ci pentru a cunoaşte şi preţui banul câştigat cu “sudoarea frunţii”, cum spune taică-meu. Am vrut să merg la studii de masterat – poftim, dragul tatei, nimic nu te opreşte. Mergi unde vrei. Am vrut să merg la capătul lumii, unde pământul se cutremură ori de câte ori îi doreşte nucleul ori plăcile tectonice – poftim, dar ai grijă ❗ . Nici când s-a întâmplat marele dezastru din 11 martie nu mi-au zis “vină acasă ori te aducem noi cu forţa”. Nu. M-au lăsat să iau decizia după bunul meu cuget şi plac, deşi ştiu că nu puteau dormi de lacrimi şi emoţii.

Analizând toate astea, pot spune că sunt norocoasă. Or, depinde cum văd eu acest noroc. Şi un MULŢUMESC enorm părinţilor mei.

Însă-mi amintesc bine acum 5 ani, când eram proaspăt absolventă de facultate, bucuria şi mândria tatei (şi a mamei, desigur ;)), şi eu verde încă, am zis: eu vreau să mă întorc la Chişinău, vreau să muncesc acasă, vreau să fac multe pentru ţara asta. 

Atunci tăticu-mi zice: vezi şi tu, la Bucureşti ai mai multe şanse, oportunităţile se înzecesc acolo (dacă nu chiar însutesc). Şi uşa spre alte ţări e deschisă, sau cel puţin nu încuiată. Că din Moldova să ajungi departe e mai greu, uneori tre’ să sari peste geam 🙄.

Eu: nu şi nu, vin acasă şi gata, voi răsturna munţii. Nu m-a oprit nimeni, au mai fost tentative de-a mă convinge, dar zadarnice. Poate că-n suflet taică-meu a ştiut ce a ştiut,  poate chiar şi-a spus ah, asta e fata tatei patrioată. Aham, numai că fata tatei nu a fost patrioată, ci patrioaie.

Da, patrioaie, pentru că nu trebuia să vin acasă, nu trebuia să mă gândesc la ţara asta, aşa cum ea nu se gândeşte la mine. Acum o văd şi ţin acolo unde ea (a se citi Moldova) mă vede şi ţine pe mine. Drept acolo – după cum se vede în poză :oops:.

Doar un semn? Sigur nu!

Căutând prin atotştiutorul google, am dat de o definiţie interesantă a semnului: A sign is something that implies a connection between itself and its object.

E doar în engleză, în română pe acelaşi site nu am gasit, dar are un sens mai profund decât pare la prima vedere, dacă stăm să analizăm un pic.

Am stat şi m-am gândit. Şi iar am stat. Şi iar m-am gândit. Şi tot aşa până mi-am amintit şi adunat o mulţime de semne care, doar după ce au avut loc unele evenimente, mi-am dat seama în sfârrrşit, ar spune cineva 😳  că efectiv, la fiecare secundă, viaţa sau soarta, ne arată câte un semn, Doar că, noi fiind mult preaocupaţi de alte griji cotidiene, nu stăm să le observăm, nu avem putere, timp sau dorinţă să atragem atenţia. Că deh, cum să observi nişte semne? Darămite să te mai conduci de ele? Ori chiar să iei decizii? Tre să fii nebun, nu?

Nu cred. Trebuie doar să le urmăm şi să nu ne împotrivim. Aş spune mai multe, dar e foarte personal. Însă, sunt convinsă – semnele există şi nu trebuiesc neglijate. Că nu există în zadar. Nimic nu este întâmplător sau în zadar. Nimic.

Să nu-mi ziceţi că e doar un film. Nu, e doar un exemplu. Căci viaţa bate filmul. Da da, o bate măr 🙄 .

Batalionul sinucigaş

Ceva timp în urmă, presa din Japonia a relatat o ştire (mi s-a părut o poveste, ceva de ordinul fantasticului) despre circa 250 de persoane cu vârsta de peste 60 de ani, care s-au oferit voluntar să intre în incinta reactoarelor nucleare din Fukushima, în încercarea de a pune capăt crizei nucleare, de a stopa scurgerea de radiaţii, cauzate de cutremurul devastator din 11 martie 2011. Radiaţiile ajunse la un grad sporit, considerate foarte periculoase pentru sănătate şi nu numai, au fost emise ca urmare a încercării de a repara reactoarele defecte. Şi, deşi există aproape 1000 de persoane antrenate în acest proces de salvare a Japoniei, un grup de 250 de pensionari în vârstă şi cu experienţă în domeniul energiei şi a armatei, s-au oferit voluntar să înlocuiască persoanele tinere în aceasta misiune extrem de periculoasă.

Mass-media a numit acest grup Batalionul sinucigaş, şi acest grup spune că a fost dovedit că, la persoanele mai în vârstă diviziunea celulară de transformare este mai lentă, ceea ce  înseamnă că efectul radiaţiilor este mai mic decât asupra tinerilor. De asemenea, ei au declarat că generaţia lor este cea care a cerut utilizarea energiei nucleare, ceea ce îi face responsabili pentru acest dezastru, şi astfel, trebuie să poarte răspunderea pentru acesta. Sunt realişti şi spun că nu mai puţin important este faptul că aceştia-şi trăiesc ultimii lor ani, aşa că, dacă şi vor suferi de cancer, atunci radiaţiilor le va lua mai mulţi ani pentru a se răspândi în organism. Iar odată ce au trăit aproape 70 de ani, preferă sa fie bolnavi de cancer decât să fie afectată tânăra generaţie.

Citind despre aceste jertfe în presă, m-am întrebat: oare bătrânii noştri se simt vinovaţi pentru ceva? Căci dezastrul “nuclear” al Moldovei nu sunt reactoarele. Şi oare câţi ar fi în stare de asemenea sacrificii? Eu cred că ştiu răspunsul, dar mai bine tac.

Nu ştiu cum se poate numi aceasta dăruire, dar ei sunt cu adevărat oameni mari.

Şi iarăşi îmi doresc să fiu japoneză. 🙄

Începutul sfârşitului?

Mulţi din noi nu credem în sfârşitul lumii. Mulţi însă, chiar dacă nu cred, undeva într-un colţ de suflet parcă spun că vine 2012 şi până atunci trebuie de făurit multe lucruri, că mai apoi…mai apoi cine ştie? Cu ei nu te pui. Ei? Care ei, cine-s ei, acei care vor duce acest sfârşit?

Am făcut aici un sondaj. Şi din 105 de respondenţi, 41 m-au întrebat ce m-a apucat, şi doar 18 cred că omenirea va fi nimicită de războaie, revoluţii  şi alte invenţii ale omului. Şi, ce m-a bucurat a fost că zero din ei mai cred în profeţiile de genul Dumnezeu s-a supărat pe noi şi va aduce sfârşitul lumii. Numai Noe şi arca sa nu ştim dacă va mai exista.

De la începutul anului 2011 numai câte nu s-au îmtâplat: revolta din Libia transformată în război, calamităţi naturale extraordinare fără precedent – cutremur şi tsunami în Japonia soldat cu mii de morţi şi tot mapamondul speriat de un dezastru nuclear, revolte în ţările Orientului Mijlociu (Yemen, Siria, etc.), revoltele din Londra, atacuri teroriste, mai nou prinderea lui Bin Laden – cine crede în aşa poveşti 🙄 ,  atacul din Norvegia, şi multe multe altele.

O statistică arată că de la începutul acestui an, conflictele politice din Africa de Nord au adus la frontierele UE peste 25 000 de imigranţi ilegali iar Italia şi Malta sunt în mod deosebit afectate de acest val migrator. Oare ce o fi însemnând asta? Europa e invadată?

Dar profeţiile Maya? Nu, nu am uitat de ele. Dar, de curând s-ar fi aflat că nici acestea, de fapt, nu prevestesc sfârşitul lumii, ci doar încheierea unui întreg ciclu. Deci, nu ne este dat să vedem noi sfârşitul. Deşi… este un imbold bun de a trăi viaţa mai intens, la maxim.

Însă după numeroase profeţii despre apocalipsă, care deja au devenit tradiţie, nu ne rămâne decât să proclamăm sfârşitul lumii sărbătoare naţională şi s-o sărbătorim în fiecare an.

Voi ce ziceţi?