Şeful – un film recomandat în timpul orelor de program

Fie că sunteţi angajat, fie că sunteţi chiar şeful, vă invit să vă amuzaţi un pic. E un scurmetraj realizat de britanicul Alex Emslie de la Amok Film. Pate fi privit în timpul orelor de program în timp ce luaţi o mică pauză. O să vă placă 🙂

P.S. Câţi din noi au spus: ”da, e exact aşa!” ? Şi câţi: ”nu nu, şeful meu e altfel, e mai bun” ? Da oare câţi:”e, asta floare la ureche, să-l vedeţi pe al meu 🙄 ” ?

O zi fericită printre copii japonezi

Unicul ingredient important în succesul japonez pare a fi atitudinea față de muncă. Aici, există reguli peste tot, există un mod corect de a le face pe toate. Regulile predomină oriunde și în orice. Instrcuțiunile la fel, nu lipsesc niciodată.

Succesul se învață de mic copil fiind, încă din băncile școlii elevii japonezi sunt obișnuiți să muncească. De curând am fost în vizită la o școală elementară japoneză (publică). Nimic deosebit, aș spune. Dar, imediat cum am intrat în prima clasă, mi-a sărit în ochi ceva:

Deci, cred că nu mai e nevoie de comentarii aici.

Toți, absolut toți, fără vreo excepție poartă uniforme, au același fel de încălțăminte iar ghiozdanele nici nu se pune problema de a se diferenția cumva. Toți le au la fel. Discriminare zero.

Mănâncă toți în clasă, împreună. În fiecare zi câțiva elevi sunt de serviciu pentru a servi mâncarea celorlalți. Sunt învățați să muncească. Fără să li se spună de fiecare dată ce și cum trebuie să facă. Ei știu deja ce au de făcut.

Și, pentru că au nevoie de un exemplu, desigur, profa nu se deosebește cu nimic. Mâncarea e gustoasă 😉 .

În pauza mare, după ce mînâncă, au de făcut curățenie. În clasă, pe hol, peste tot. Și nu e cum mă țin eu minte, doar 2-3 elevi își aveau această datorie, ci fiecare își găsește o ocupație, o să mă repet, dar iarăși fără indicațiile învățătoarei. Pur și simplu sunt educați conștiincios că ceea ce fac e spre binele lor. După care, au voie să meargă să se relaxeze. Și nu stau la taclale, de obicei, ci fac mișcare. Aleargă, sar coarda, bat mingea, orice. Sunt foarte activi. Am încercat și eu să țin pasul cu ei, dar… anii m-au trădat 😳 .

Anul școlar începe în aprilie, fiind divizat în 3 trimestre. Vacanțele sunt scurte. Chiar vacanța cea mare e doar o lună. Celelalte 2 vacanțe sunt de aproximativ 2-3 săptămâni. Și, colac peste pupăză, au atât de multe teme în timpul vacanțelor, încât sărmanii elevi nu simt diferența dintre perioada de școală sau vacanță. Când vine timpul de a merge la școală, cultura și atitudinea nu le permite să vină cu temele nefăcute. Nici nu se pune problema. E o rușine pentru ei.

Nu pot să spun că e un sistem perfect, dar cu siguranță e unul bunicel, productiv. Fără iz neplăcut.