Vorbeam aseară cu bunica şi, în timp ce-mi povestea bârfele satului, îmi zice: Dragul mamii, duminică îs Floriile (sărbătoare religioasă), poate mergeţi la biserică?
Eu, deşi sunt agnostică, sunt tolerantă faţă de credincioşi. Şi mă uimesc de adevăraţii creştini, cum pot ei aşa. Şi au tot respectul meu. Dar, cu toate acestea, nu merg la biserică decât când este ”strict necesar” – la botez, cununie sau înmormântare. Altfel nu mă las convinsă a merge să ascult slujba preotului. De ce? Pentru că am motive.
- pentru că preoţii se ocupă de orice, mai puţin de religie (majoritatea) (mi-a povestit tot bunică-mea un caz că nu a venit preotul la slujbă pentru că avea nu ştiu ce biznis :roll:)
- pentru că preoţii instigă la violenţă (ei asta numesc proteste paşnice)
- pentru că preoţii cheltuie banii enoriaşilor pe maşini luxoase, aifoane, case mari şi bogăţie
- pentru că preoţii îşi bat soţiile şi copiii (iarăşi – nu toţi, dar sunt din ăştia)
- pentru că nu am văzut vreo acţiune altruistă din partea bisericii – casă de copii sau azil ajutat
- pentru că banii care vin la biserică sunt folosiţi numai ei ştiu cum, fără avea vreo dovadă, nemaivorbind de faptul că nu achită impozite
- pentru că pun termopane şi ”plitcă abliţovacinaia” în biserici şi mănăstiri
- pentru că preoţii se bagă în politică
- pentru că preoţii se conduc numai după interes
- pentru că preoţii au un conducător din umbră (şi din păcate acesta nu este Dumnezeu)
Nu am mai amintit de igiena icoanelor, linguriţelor, mâinilor şi crucii, pupate de toţi. Mai jos vedeţi ceva care poate vă va face să zâmbiţi. Însă există şi a doua parte a monedei. Cea tristă.
P.S. Da, ei tot îs oameni. Ştiu. Dar asta nu e o scuză.