Nu vă fie frică, e doar vineri 13!

Se crede că această zi de 13, numită şi ”ziua diavolului” aduce ghinion. Numărul 13 în sine este plin de misticism. Este un simbol al morţii dar şi în acelaşi timp al nemuririi, renaşterii. În principiu, principala forţă malefică în combinaţia de Vineri 13 o are anume numărul 13, iar ziua de vineri amplifică acest număr prin misticism şi mai mult. D-apoi că azi e vineri, Vinerea Patimilor (cine are puţine cunoştinţe de ortodoxie, înţelege) ?

Caragiale ne spune, în “Căldură mare”, că “Domnu’ nu a vrut să puie numărul 13 la casă, a zis că e fatal”. Unii nu acceptă să lucreze în această zi, alţii nu ies deloc în oraş, iar alţii refuză să aibă nunta pe 13.

Oamenii sunt predispuţi să aibă accidente sau să se îmbolnăvească la această dată, pentru că autosugestia le schimbă comportamentul. Anxietatea din ziua de vineri 13 îi determină să fie neîndemânatici, astfel încât ghinionul de a vărsa cafeaua nu este decât o profeţie despre 13, care se autoîmplineşte !

  1. Biblia: Există mai multe versiuni, care oferă o bază pentru a da sens numărului 13 – unul dintre ele fiind că în ziua de vineri 13, Adam şi Eva au gustat din fructul interzis, la iniţiativa Şarpelui. Conform altei versiuni, în aceeaşi zi Cain l-a ucis pe Abel. Explicaţia cea maipopulară din superstiţie o dă Biblia, unde se povesteşte tot despre 13 prezenţe la Cina cea de Taină, Iisus şi cei 12 apostoli. Vinerea este considerată a fi o zi nefastă pentru că a fost ziua în care a fost răstignit Mântuitorul.
  2. Când Ţara Sfântă a fost pierdută, iar templierii au suferit înfrângeri zdrobitoare, sprijinul pentru existenţa ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile iniţiatice secrete ale lor au creat neîncredere, iar regele Filip al IV-lea al Franţei, puternic îndatorat ordinului, a început să facă presiuni asupra papei Clement al V-lea. Vineri, 13 octombrie 1307, regele Filip a arestat majoritatea membrilor Ordinului, inclusiv Marele Maestru Jacques de Molay, şi, după ce le-a obţinut mărturisirile prin tortură, i-a ars pe rug. În 1312, papa Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu forţa întregul ordin. Dispariţia bruscă a unei părţi importante din societatea europeană a acelor timpuri a dat naştere la speculaţii şi legende, care trezesc şi astăzi interes.
  3. Apollo 13 a fost a treia misiune umană a NASA dezvoltată cu intenția de a coborî pe Lună. Pe parcursul misiunii, însă, probleme tehnice au forțat echipajul să renunțe la aselenizare. Lansarea a avut loc la 11.04.1970 (suma cifrelor fiind 13) la ora 13:13 CST. În drum spre Lună, rezervorul de oxigen numărul doi, unul din cele două rezervoare ale modulului de serviciu, a explodat.
  4. În Anglia oamenii încă sunt de părere că, ieşirea în mare în ziua de vineri 13, este de neconceput şi trebuie să fie amânata sub orice pretext. La sfârşitul sec. al XVIII-lea această superstiţie s-a răspândit atât de mult încât guvernul britanic a decis să dovedească absurditatea semnelor. A construit un vas numit “Vineri”, a ieşti în mare vineri pe data de 13 şi ironia e că: echipa împreună cu vasul au dispărut.
  5. În Marea Britanie în afară de marinari, de vineri 13 se mai tem şi chirurgii. Unii dintre ei anulează operaţiile care le-au avut programate în ziua respectivă. Medicii britanici cred că riscul de eşec în ziua de vineri 13 creşte până la 50%.
  6. În SUA se tem nu numai de vineri 13 ci şi de cifra 13. Astfel, aproape 80% dintre clădirile mari nu au etajul 13. Şi în spitale şi hoteluri de multe ori nu au camera 13.
  7. Frica de numărul 13 se numeşte “triskaidekafobie”, iar teama de vineri 13 – “paraskevidekatriafobie”. Ghinionul numărului 13 este o tradiţie tipic americană. Unii o încadrează pompos la “legende urbane”. Americanii nu numerotează întotdeauna al treisprezecelea etaj, iar multor străzi le lipseşte casa de la numărul 13.
  8. Oamenii din Franţa care cred în asta sunt într-atât de naivi întrucât pot invita şi al 14-lea oaspete doar ca să nu fie 13. Odată Mark Twain a fost al 13-lea invitat. Un prieten la sfătuit să nu meargă, dar s-a dus. Mai târziu Twain a povestit cum o fost petrecerea: “Nu am avut nici un noroc. Mâncarea a fost calculată doar pentru 12 persoane.”
  9. Data de 13 suferă de faptul că urmează imediat după 12, care este considerat numai ideal pentru 12 luni ale anului, 12 semne ale zodiacului, 12 zei ale Olimpului, 12 fapte eroice ale lui Hercule, 12 apostoli ale lui Hristos şi 12 zile de Crăciun pentru a dovedi asta.
  10. A fost estimat că, într-adevăr ghinion ar putea avea în acea zi oamenii de afaceri şi doar din cauza superstiţiilor obişnuite. Astfel, în ziua de vineri 13 afacerile mari ale lumii pierd aproximativ 900 mil. de dolari deoarece lucrătorii refuza să muncească sau unii oameni să zboare cu avionul.
  11. La vechii mayaşi, dimpotrivă, numărul 13 este considerat sacru şi de foarte bun augur. În China, numărul 13 este de asemenea considerat că aduce noroc. Conform calendarului vechi, în China în loc de 12 luni au fost 13.
  12. În Anglia vineri 13 este deseori numit “duzina brutarului”. În Evul Mediu, brutarii, temându-se de sancţiunile severe care erau pe acele timpuri pentru minţirea clientului (se tăia mâna), de obicei adăugau o unitate suplimentară la duzina vândută, ca nu întâmplător venitul să iasă în favoarea lor.
  13. Data de 13 cade vineri, mai des decât pe orice altă zi a săptămânii. Calendarul Gregorian se repetă la fiecare 400 de ani. Deci cel mai mare număr de vineri cad pe data de 13 – doar 688.

Acestea fiind câte ceva din istorie, câte ceva din viaţa de zi cu zi, mi se par mai rezonabile. Dar, navigând pe net, am dat peste nişte superstiţii care m-au îngrozit. Vă imaginaţi dacă citeşte cineva care chiar crede în aşa ceva (şi vă asigur, din ăştia sunt) ?

 13 suprerstiţii despre vineri 13:

  1. Dacă un copil să naşte într-o zi de vineri 13, nu va avea noroc niciodată.
  2. Un om născut într-o zi de vineri 13 va muri tânăr.
  3. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va avea mereu ghinion, dar o parte din această nefericire va fi înlăturată dacă ziua naşterii lui va fi tăinuită.
  4. Un copil născut într-o zi de vineri 13 nu va avea noroc decât după ce toţi cei care îi ştiu adevărata dată a naşterii vor muri.
  5. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va trebui să poarte cu el un picior de iepure de la un iepure ucis la miezul nopţii de un fermier saşiu. Dacă copilul va pierde piciorul de iepure, va muri.
  6. Dacă o femeie îşi serbează ziua într-o zi de vineri 13, în mai puţin de un an se va căsători şi va avea un copil.
  7. Este de rău augur să te căsătoreşti într-o zi de vineri 13.
  8. Dacă un cortegiu funerar taie calea unui om într-o zi de vineri 13, atunci persoana în cauză va fi condamnată la moarte.
  9. Cine iese din casă în noaptea de vineri 13 va avea convulsii.
  10. Dacă 13 persoane stau la o masă pe data de vineri 13, una dintre ele se va îmbolnăvi grav.
  11. Nu purta negru în ziua de vineri 13, sau în scurt timp vei purta doliu.
  12. Nu te tunde în ziua de vineri 13, sau cineva din familia ta va muri.
  13. Nu te muta în casă nouă într-o zi de vineri 13, vei avea ghinion.

În ciuda acestor dovezi, psihologii spun ca oamenii se programează insisi pe dânşii pentru evenimente cu ghinion sau de teama lor faţă de “vinerea cea neagră”. Dar în acelaşi timp a fost şi demonstrat că “negativul este atras”, adică ce gândeşti aceea şi se va întâmpla. Prin urmare experţii recomandă o atitudine pozitivă şi să-si trăiască vieţile sale, indiferent de semne şi ghinion.

Antireclamă taxi 1448 (14448)

Eu sunt cetăţean simplu. Simplu şi onest. Onest şi sărac. Şi lista poate continua.

Din astă cauză cu taxi nu prea merg, transportul public e mai ieftin, dimineţile mai comod, seara chiar liber şi zona în care locuiesc e doldora de diferite rute care mă pot duce aproape în orice colţ al orăşelului nostru frumos.

Dar… noi nu avem transport public de noapte. Nu avem linii sau rute de noapte. Cum are Bucureştiul, de exemplu. Şi de nevoie mai apelez şi eu la taxi. Am început a folosi un sistem destul de convenabil: chemam taxi on-line (chiar dacă site-ul e în limba rusă :-x). Comod, şi cam de fiecare dată se găseau maşini, chiar şi de Revelion (mare ne-a fost mirarea, în 5 minute maşina era la scară). Ba mai mult, dacă făceai un anumit număr (75) de călătorii la ei, primeai ceva bonus. Am făcut cont, ne logam şi eram bucuroşi şi mulţumiţi. Până într-o zi când… a dispărut contul. De logat nu ne putem loga. Ce naiba să fie? Ei, să ghicesc ce să fie? Nu e greu. Am atins numărul magic – 75. Şi sărmanii de ei, ca să nu-şi onoreze promisiunea, au şters contul. Cum mama naibii să fii atât de mercantil? După ce că am mers de 75 de ori, să ştergi contul unui client doar să nu-i dai 1-2 călătorii gratis?

Şi eu acum ce să fac? Unde să apelez? La noua Agenţie pentru protecţia consumatorului? Ştiţi ce vor face ei? Fix o… figă. Pot doar să le fac un pic de antireclamă. Să-i acuz că-s ”porci” şi să le zic: minus 3 clienţi minim (familia mea). Şi să aştept cuminte şi smerită ziua când concurenţa va dicta regulile pe piaţă.

Gata. M-am spovedit. Amin 🙄

10 motive pentru care nu merg la biserică

Vorbeam aseară cu bunica şi, în timp ce-mi povestea bârfele satului, îmi zice: Dragul mamii, duminică îs Floriile (sărbătoare religioasă), poate mergeţi la biserică?
Eu, deşi sunt agnostică, sunt tolerantă faţă de credincioşi. Şi mă uimesc de adevăraţii creştini, cum pot ei aşa. Şi au tot respectul meu. Dar, cu toate acestea, nu merg la biserică decât când este ”strict necesar” – la botez, cununie sau înmormântare. Altfel nu mă las convinsă a merge să ascult slujba preotului. De ce? Pentru că am motive.

  1. pentru că preoţii se ocupă de orice, mai puţin de religie (majoritatea) (mi-a povestit tot bunică-mea un caz că nu a venit preotul la slujbă pentru că avea nu ştiu ce biznis :roll:)
  2. pentru că preoţii instigă la violenţă (ei asta numesc proteste paşnice)
  3. pentru că preoţii cheltuie banii enoriaşilor pe maşini luxoase, aifoane, case mari şi bogăţie
  4. pentru că preoţii îşi bat soţiile şi copiii (iarăşi – nu toţi, dar sunt din ăştia)
  5. pentru că nu am văzut vreo acţiune altruistă din partea bisericii – casă de copii sau azil ajutat
  6. pentru că banii care vin la biserică sunt folosiţi numai ei ştiu cum, fără avea vreo dovadă, nemaivorbind de faptul că nu achită impozite
  7. pentru că pun termopane şi ”plitcă abliţovacinaia” în biserici şi mănăstiri
  8. pentru că preoţii se bagă în politică
  9. pentru că preoţii se conduc numai după interes
  10. pentru că preoţii au un conducător din umbră (şi din păcate acesta nu este Dumnezeu)

Nu am mai amintit de igiena icoanelor, linguriţelor, mâinilor şi crucii, pupate de toţi. Mai jos vedeţi ceva care poate vă va face să zâmbiţi. Însă există şi a doua parte a monedei. Cea tristă.

P.S. Da, ei tot îs oameni. Ştiu. Dar asta nu e o scuză.

”Piaţa de purici” de la Gara Feroviară

Citeam zilele trecute acest post despre piaţa de vechituri din jurul Gării feroviare, Chişinău. Şi hm, m-a pus un pic pe gânduri. Şi întrebările au început să apară: şi de ce, mă rog, noi nu putem avea piaţă de vechituri? Şi ce dacă vrem oraş european? Oare oraşele europene nu au aşa ceva? Nu? S-o credeţi voi.
Dar să încep cu un pic de istorie.
Eu ştiam că doar prin ţările sărace sunt astfel de locuri. Locuri unde sărmanii oameni îşi vând bunurile. Dar… mi s-a spulberat această idee în 2008 când, fiind în Japonia la studii, nişte colegi îmi zic: Hai să mergem la Flea market. M-am uitat sceptic la ei. Zic OK, market ştiu ce e aia, da iată flea? Nu stăteam foarte bine cu engleza (nu că acum aş sta :roll:), şi am căutat în dicţionar: flea (eng.) – purice. Zic o mamă dragă, ce piaţă o mai fi şi asta??? Dar scriind alături şi market văd că nenea Goagăl traduce: piaţă de vechituri. M-a pus şi mai mult pe gânduri. Ce, eu acasă nu am piaţă de vechituri? Dar… am mers. Din curiozitate. Să văd: e diferit de ce e la noi, cum e, ce se vinde, la ce preţuri, etc.
Am rămas uimită. Deosebire mare nu este. Doar că… este loc amenajat special pentru asta. Se organizează cam în fiecare weekend dar în locuri diferite din oraş. Uneori în vreo curte mai mare, alteori pe un stadion, ba chiar şi în afara oraşului câteodată (cum ar fi piaţa auto de la Pruncu, unde se vinde şi tehnică de uz casnic adusă din Ioropa 😀 ). Nu ştiu şi dacă se plăteşte o taxă. Nu am putut să aflu. Vânzătorii (nu toţi) cunosc engleza de bază. Sun şi băbuţe, sunt şi tineri, sunt şi lucruri vechi, sunt şi lucruri noi. Sunt şi tarabe ambulante cu mâncare şi băutură (nealcoolică).
Ce se întâmplă în Europa? Păi ce, ei nu-s oameni? Eu nu vând, nu au vechituri? Desigur că au. Iarăşi Google mi-a venit în ajutor. Am găsit aici şi istoria, şi explicaţia, dar şi poze.
Şi acum la Chişinău: tot ce avem nevoie este un loc. Şi avem locuri în păragină, locuri fiind patrimoniul sau al primăriei sau al Guvernului, care pot fi utilizate pentru acest fel de activităţi. Ştiu că s-a  făcut şi la noi un Yard Sale, civilizat, loc amenajat, şi toate alea. Doar că mulţi au spus că de fapt, preţurile-s cam măricele. Şi nu are iz de piaţă de vechituri, ci de o piaţă mai selectă. Aşa o fi sau nu, nu ştiu. Între timp iată ce se face pe lângă Gara feroviară din Chişinău.

Misoginism ”a la Sun Communications”

Cine n-a văzut până acum spotul publicitar al celor de la Sun Communications cu testarea fiicei pe 2 luni? Eu, cea care nu prea privesc televizorul,  doar foarte rar, nu am putut să trec cu vederea şi auzul aşa ceva. Ei (cei de la Sun) numesc asta ”ofertă inedită”. Eu o numesc ”sclavie modernă”.  Nu pledez pentru feminism, emancipare sau alte termene folosite în acest secol dar neînţelese de mulţi. Eu pledez pentru stimă, respect, unele drepturi. De mult timp, foarte mult, femeii i s-a recunoscut dreptul de a fi şi ea ”om”, nu doar un obiect. Nu doar ”cea care spală, calcă şi naşte copii”.

Unde este şi ce face CCA în acest caz? Aloooo!!! Acolo nu sunt şi femei? Ele nu au văzut spotul ăsta? Sau pe ele nu le-a afectat pentru că trăiesc ”într-o ţară democratică şi fiecare are dreptul să facă ce vrea” ?

Dacă ar fi acest spot în SUA emis la televiziuni, de mult era să fie scandal. Big big scandal, cum spun ei. O, dar stop! Sun Communication e companie moldo-americană. Aha deci, la ei nu ar îndrăzni, aici – da. Pentru că se poate, iar drăguţii de noi (cetăţenii, Guvernul) acceptăm orice rahat.

Las’că-i bine, merge şi aşa. Oricum sunt destui care mai văd în femeie un obiect pe care poţi să-l testezi două luni după care să-l arunci sau să-l achiziţionezi. Dar nu, eu nu cred aşa.

Mai era un spot publicitar prin oraş, anti-trafic de fiinţe umane care sărea în ochi spunându-ne: ”Tu nu eşti marfă” . Ăsta ne spune că suntem.

Mi-am amintit şi de o expresie la temă, destul de misogină ”Mergeau pe drum un om şi două femei”. Cine poate – să râdă, eu nu prea pot. Pentru că femeile-s tot oameni.