Dorința

Când furia pune stăpânire pe om, nimic nu mai poate interveni pentru a limpezi și calma apele. Când impotența neputința dă năvală, e și mai grav decât un tsunami sau un taifun, care sunt iminente. Atunci nu mai poți face nimic. E târziu să te plângi, e mult prea târziu să regreți. Nici nu merită să-ți spui of, cât de prost am fost, cum am putut… Tot ce ai putut face nu ai făcut. Timpul s-a scurs, a plecat. Șansa a dispărut. Pufff… și nu mai este. Uneori șansa e doar o iluzie. Uneori cu adevărat există și e unică, se ivește la un anumit moment. Dacă-ți ții ochii căscați larg deschiși, o prinzi. Dacă ochii îți sunt închiși, legați sau acoperiți cu ochelari roz (albaștri, verzi sau orice altă culoare), ai rupt cuiul pierdut ocazia. Uneori consecințele sunt frustrante. Poți pierde persoane dragi, poți spune cuvinte aiurea, tâmpenii care vor îndepărta pe cineva drag, poți lua decizii taaaare pripite și stupide.

Ce se mai poate face, drege atunci? Să speri că va mai apare altă șansă? Să lucrezi din greu pentru a repara greșeala sau omiterea? Cuvântul magic aici este dorința. Absolut tot depinde cât de mult îți dorești acel ceva să se întâmple, cât de motivat ești, cât de important este pentru tine… și mai e o întrebare: dar oare se merită? E ceva ce îmi doresc pe moment căci nu am obținut sau am pierdut, ori e ceva ce e pe mult timp?

One comment on “Dorința

  1. Pingback: Dorința - Ziarul toateBlogurile.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s