Avem cu toţii viziuni. Am citit că trebuie să-ţi creezi o imagine proprie, într-un fel să te maschezi în partea stângă a creierului şi în fiecare zi cu partea dreaptă să ţi-o aminteşti, ba mai mult: să o mai dezvolţi, adică să o faci mai viziune, mai ceva decât o interpretare obişnuită.
Pe lângă asta, mai avem şi alte fantome în cap, oops 😳 : viziuni, care pot fi pozitive, negative, erotice sau perverse ş.a. Începem un lucru şi deja vedem finalul. De obicei, apar imaginile optimiste, pline de pozitivism, iar apoi ne gândim la contrariu, iar după asta uităm de contrariu şi hop: finalul – care e imprevizibil.
Şi aşa e cu viziunile. De-aş avea posibilitate, mi-aş exclude partea stângă a creierului. Poate în aşa fel nu aş avea viziuni de care am spus, care, defapt, mă reţin şi aş activa cu bine, nefiind deranjat de vedeniile care le am în cap.
Autor: Radu Lisiţa
Dindina 